ICCJ. Decizia nr. 3156/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 138 din 3 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și art. 231 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., condamnarea inculpatului N.M. la 4 ani și 3 luni închisoare.
în temeiul art. 108 alin. (2) teza I s-au revocat măsurile de internare într-un Centru de Reeducare luate față de acesta prin sentințele penale nr. 678 din 10 aprilie 2002 definitivă la 21 octombrie 2002 și 1462 din 18 septembrie 2002 definitivă la 4 octombrie 2002 pronunțate de Judecătoria sectorului 1.
S-a făcut aplicarea art. 57 C. pen. și art. 71 - art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) (după împlinirea vârstei de 18 ani).
în baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus prevenția inculpatului de la 26 mai 2004 la zi, iar potrivit art. 350 alin. (1) C. proc. pen., i s-a menținut starea de arest.
Inculpatul a fost obligat în baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 346 alin. (1) C. proc. pen. și art. 998,art. 999,art. 1000 alin. (2) și art. 1003 C. civ., la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de despăgubiri către partea civilă I.M.R., reprezentat legal de I.M., în solidar cu părțile responsabile civilmente N.P. și B.M.
S-a dispus obligarea inculpatului minor în solidar cu părțile civilmente, în baza art. 191 alin. (3) C. proc. pen., la cheltuieli judiciare către stat.
S-a reținut, în fapt, că, la 26 mai 2004, în jurul orei 17,00, N.M. împreună cu minorul C.R.A., plimbându-se în zona parcului Kiseleff, au întâlnit pe str. B. Delavrancea un grup de trei tineri K.R., M.A. și I.M.R. care mergeau spre școala nr. 11, unde sunt elevi. Cei doi au încercat să le atragă atenția postându-se în fața lor, i-au întrebat cât era ceasul, iar inculpatul N.M. a cerut cu împrumut 20.000 lei. K.R. și-a întors buzunarele pentru a arăta că nu are bani. Inculpatul N.M. asistat de C.R.A., a băgat, forțat, mâna în buzunarul părții vătămate I.M.R. de unde i-a sustras un telefon mobil marca Siemens M55 în valoare de 6.000.000 lei, iar când acesta s-a împotrivit, l-a amenințat cu o lamă că-l taie dacă nu îi dă telefonul. Inculpatul, ulterior, a aruncat cartela telefonică și lama, încercând împreună cu minorul C.R.A., să vândă telefonul și să împartă banii. Organele de poliție, alertate de cei trei minori între care se afla și partea vătămată I.M.R., s-au sesizat și l-au depistat pe inculpatul N.M. având asupra sa telefonul sustras, care a fost restituit părții vătămate.
împotriva sentinței a declarat apel inculpatul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care l-a apreciat foarte sever.
Instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat reținând că instanța de fond a făcut o corectă apreciere asupra condițiilor care au favorizat evoluția conduitei antisociale a inculpatului căruia i-au mai fost aplicate prin două sentințe penale diferite măsuri privind internarea într-un centru de reeducare, fiind judecat anterior pentru infracțiunea de furt calificat.
De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare, orientându-se spre un cuantum al pedepsei care corespunde atât gravității faptei deduse judecății cât și necesității sancționării și reeducării inculpatului.
împotriva deciziei a formulat recurs inculpatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reiterând motivul de casare invocat în apel, respectiv greșita individualizare a pedepsei.
Recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei, instanțele au ținut seama de dispozițiile de principiu, cuprinse în art. 52 C. pen. și de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens au fost avute în vedere, deopotrivă, pericolul social al faptei comise, cât și datele ce caracterizează persoana inculpatului, respectiv perseverența sa infracțională, poziția oscilantă pe parcursul procesului penal, orientându-se spre o pedeapsă al cărei cuantum și modalitate de executare să corespundă scopului pedepsei astfel cum a fost stabilit de legiuitor în art. 52 C. pen.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, o redozare a acesteia nu a fost justificată, așa încât recursul declarat de inculpat apare, ca nefondat, și a fost admis, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3159/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3171/2005. Penal → |
|---|
