ICCJ. Decizia nr. 3214/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1447 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpata R.N., din infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din aceeași lege.
în temeiul acestei din urmă încadrări juridice, inculpata R.N. a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
în baza art. 189 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aceeași inculpată a fost condamnată la pedeapsa de 7 ani închisoare.
în baza art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), aceeași inculpată a fost condamnată la 5 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata R.N. să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata arestării preventive de la 26 septembrie 2002 la 4 mai 2004.
în baza art. 334 C. proc. pen., a fost schimbată încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul D.M., din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în temeiul acestui din urmă text, inculpatul D.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 26 septembrie 2002 la zi și a fost menținută starea de arest a acestuia.
A fost admisă în parte cererea de despăgubiri formulată de partea civilă T.L.N. și s-a dispus obligarea inculpaților către aceasta, la plata sumei de 10.000.000 lei cu titlu de daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, în perioada iulie - august 2002, inculpata R.N., având cunoștință de vârsta părții vătămate T.L.N. (14 ani) a ținut-o în locuința ei, nepermițându-i să plece și obligând-o să se prostitueze cu diferiți bărbați. S-a mai stabilit că, minora a fost "cumpărată" de către inculpatul D.M., concubinul inculpatei R.N., de la persoane necunoscute. Inculpatul a dus-o pe minoră în locuința concubinei sale în scopul mai sus arătat, iar la data de 24 august 2002 a constrâns-o să se prostitueze.
Ulterior, organele de poliție, anunțate de martorul N.A. și de familia părții vătămate, au intervenit și au eliberat-o pe minoră.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul D.M.
în ceea ce-l privește pe inculpatul D.M., parchetul a susținut că, în mod greșit, a fost schimbată încadrarea juridică a faptei, în sensul înlăturării alin. (3) al art. 329 C. pen., probele administrate în cauză atestând, în mod incontestabil, că inculpatul cunoștea vârsta de numai 14 ani a minorei.
în ceea ce o privește pe inculpata R.N. reprezentantul Ministerului Public a modificat, cu ocazia dezbaterilor, punctul de vedere exprimat în scris, solicitând să se constate că infracțiunea de trafic de persoane, în condițiile art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 absoarbe în conținutul său constitutiv, atât infracțiunea de proxenetism, cât și infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, sens în care a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor.
S-a mai susținut, prin apelul declarat de parchet că instanța de fond a greșit deducând din pedeapsa aplicată inculpatei R.N. prevenția până la 4 mai 2004, actele dosarului atestând că inculpata a fost pusă în libertate la data de 13 aprilie 2004.
Inculpatul D.M. în apelul declarat a solicitat să se dispună achitarea sa, în temeiul art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât nu a săvârșit faptele reținute în sarcina sa.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 122 din 17 februarie 2005, pronunțată în dosarul nr. 183/M/2005, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul București și de inculpatul D.M. A desființat, în parte, sentința penală nr. 1447 din 16 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală și, rejudecând în fond, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor săvârșite de inculpata R.N. din infracțiunile prevăzute de art. 13 alin. (1), (2), (3) și (4) din Legea nr. 678/2001,art. 189 alin. (1), (2) și (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) și art. 329 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 678/2001 și, în baza acestui text de lege a condamnat-o pe inculpată la o pedeapsă de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșite de inculpatul D.M. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) din același cod, în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
în baza art. 329 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b), art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., a fost condamnat inculpatul la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
A fost dedusă arestarea preventivă a inculpatei R.N. de la 26 septembrie 2002 la 13 aprilie 2004 și a inculpatului D.M. de la 26 septembrie 2002 la 17 februarie 2005.
A fost menținută starea de arest a inculpatului D.M.
Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.
împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și inculpații D.M. și R.N.
Parchetul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 17 și pct. 171 teza II C. proc. pen., susținând că, în mod greșit, instanța de apel a schimbat încadrarea juridică a faptei săvârșită de inculpatul D.M., din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen. și totodată a făcut o greșită aplicare a legii, prin reținerea în favoarea inculpatului D.M. a circumstanței atenuante personale prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., circumstanță, care presupune comportarea sinceră în cursul procesului penal.
Ambii inculpați, în recursul declarat, au invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 teza I C. proc. pen., solicitând reindividualizarea pedepselor aplicate, în sensul reducerii cuantumului acestora, în raport de datele ce caracterizează persoana lor.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate, cât și din oficiu ambele hotărâri, conform prevederilor art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) și art. 3857alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Hotărârea instanței de apel este nelegală, întrucât faptei săvârșite de inculpatul D.M. i s-a dat o greșită încadrare juridică.
Astfel, inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., reținându-se în sarcina acestuia că a dus-o pe partea vătămată T.N.L., în vârstă de 14 ani, la locuința concubinei sale, R.N., în vederea practicării prostituției, iar la data de 24 august 2002, a constrâns-o să se prostitueze.
Instanța de fond a schimbat încadrarea juridică dată faptei săvârșite de inculpat, prin înlăturarea circumstanței agravante prevăzute de alin. (3) al art. 329 C. pen., cu motivarea că inculpatul D.M. nu a cunoscut vârsta părții vătămate.
Parchetul de pe lângă Tribunalul București a declarat apel, criticând sentința penală și sub acest aspect, al greșitei schimbări a încadrării juridice a faptei inculpatului D.M.
Practic parchetul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei inculpatului D.M. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen. (reținută de instanța de fond), în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen. (reținută în actul de inculpare), apreciind că, probele administrate în cauză au dovedit că inculpatul cunoștea vârsta părții vătămate T.N.L.
Instanța de apel, neînțelegând solicitarea parchetului, în sensul înlăturării dispoziției de schimbare a încadrării juridice a faptei inculpatului D.M. operată de instanța de fond și menținerii încadrării juridice din rechizitoriu, în mod greșit a schimbat încadrarea juridică a faptei inculpatului din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen.
întrucât dispozițiile art. 329 alin. (4) C. pen., reglementează confiscarea bunurilor care au servit sau care au fost destinate să servească la comiterea infracțiunii ori care au fost dobândite prin săvârșirea acesteia rezultă cu claritate, că instanța de apel a greșit reținând în încadrarea juridică a faptei de proxenetism, alin. (4) al art. 329 C. pen.
în mod corect, instanța de apel trebuia să schimbe încadrarea juridică a faptei inculpatului D.M. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., întrucât din probele administrate în cauză a rezultat indubitabil că inculpatul a cunoscut că partea vătămată T.L.N. era minoră, în vârsta de 14 ani.
Potrivit art. 329 alin. (3) C. pen., dacă fapta de proxenetism este săvârșită față de un minor, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani și interzicerea unor drepturi.
Conform art. 28 alin. (2) C. pen., circumstanțele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanților numai în măsura în care aceștia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
în mod constant, partea vătămată T.L.N. a susținut că ambii inculpați știau că este minoră, în vârstă de 14 ani, "deoarece le spuseseră țiganii de la care o cumpăraseră și le spusese și ea". Declarațiile părții vătămate se coroborează cu declarațiile martorului R.A. care a precizat că, luând legătura cu un individ care s-a recomandat că se numește T. și despre care ulterior a aflat că se numește D.M., acesta i-a spus că are "de vânzare" o fată de 14 ani pe nume N.
De altfel, în procesul-verbal de confruntare inculpatul D.M. a recunoscut că avea cunoștință că partea vătămată T.L.N. este minoră.
Cu privire la cererea parchetului de înlăturare a circumstanței atenuante judiciare prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., recunoscută în favoarea inculpatului D.M., cu consecința majorării cuantumului pedepsei, înalta Curte constată că este fondată.
Pe tot parcursul procesului penal inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii.
Astfel, în timpul urmăririi penale inculpatul a arătat, în mod expres, că nu recunoaște săvârșirea faptei, că nu a "cumpărat-o" pe partea vătămată și nici că i-a adus clienți pentru ca aceasta să practice prostituția.
Această atitudine procesuală a fost menținută de inculpat și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, precum și în fața instanței de fond.
Față de această atitudine procesuală, dispoziția instanței de apel de a-i recunoaște inculpatului D.M. circumstanța atenuantă judiciară, prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., este nelegală.
Reexaminând cauza sub aspectul criticii referitoare la cuantumul pedepselor aplicate inculpaților nu se constată temeiuri pentru a opera o redozare a acestora, o pedeapsă într-un cuantum mai redus nefiind aptă a îndeplini funcțiile și a realiza scopul pedepsei, în contextul în care infracțiunea a fost săvârșită, cât și a caracterului de fenomen dobândit de acest tip de infracțiune în ultima perioadă de timp.
Aceste infracțiuni, de o amploare deosebită, aduc atingere uneia dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, libertatea persoanei, reprezentând totodată una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate.
Inculpații prezintă un grad ridicat de periculozitate socială, având în vedere că au recurs la obținerea mijloacelor materiale necesare, pe căi ilicite.
în atare condiții, a reduce pedeapsa pentru autorii unor asemenea infracțiuni, cu impact social deosebit, ar echivala cu încurajarea tacită a lor și a altora la săvârșirea unor fapte similare și la scăderea încrederii populației în capacitatea de ripostă a justiției.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București împotriva deciziei penale nr. 122/A din 17 februarie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie.
Va casa în parte decizia atacată, numai cu privire la încadrarea juridică a faptei și individualizarea judiciară a pedepsei pentru inculpatul D.M.
în baza art. 334 C. proc. pen., va schimba încadrarea juridică dată faptei săvârșită de inculpatul D.M. din infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 74 lit. c), art. 76 lit. b) și art. 80 C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Va înlătură circumstanța judiciară atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c), raportat la art. 76 lit. b) C. pen., pentru inculpatul D.M. și va majora pedeapsa principală aplicată acestuia de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 7 ani închisoare, cu menținerea pedepsei complementare.
Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale recurate.
Potrivit art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații D.M. și R.N.
în baza art. 38517 alin. (4), raportat la art. 383 alin. (2) și art. 381 alin. (1) C. proc. pen., va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.M. perioada arestării preventive de la 26 septembrie 2002 la 23 mai 2005.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei R.N., perioada arestării preventive de la 26 septembrie 2002 la 13 aprilie 2004.
Va constata că inculpata R.N., în prezent, este arestată în altă cauză.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat recurenții inculpați la plata sumei de câte 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei a reprezentat onorariul apărătorului desemnat din oficiu, ce a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3207/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3169/2005. Penal → |
|---|
