ICCJ. Decizia nr. 3171/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 937 din 30 aprilie 2004, Judecătoria Giurgiu a achitat în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., pe inculpatul P.R.P., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
Tribunalul Giurgiu, prin decizia penală nr. 385 din 10 decembrie 2004, admițând apelul parchetului, a dispus condamnarea inculpatului la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
Totodată, s-a dispus contopirea pedepsei anterioare de 3 ani, aplicată prin sentința penală nr. 50 din 10 februarie 2003 a Judecătoriei Roșiorii de Vede, cu pedeapsa aplicată în cauză, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare.
S-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 26 august 2002, la zi și s-a anulat mandatul emis în baza hotărârilor anterioare.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia penală nr. 215 din 8 februarie 2005, a respins recursul inculpatului, ca nefondat.
împotriva acestei decizii, condamnatul P.R.P. a formulat contestație în anulare, susținând că, la data pronunțării instanței de recurs procedura de citare nu era îndeplinită legal, deoarece a luat cunoștință de termen în mai puțin de 5 zile și nu a avut timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea.
Prin încheierea din 1 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis, în principiu, contestația în anulare.
Prin decizia penală nr. 489 din 22 martie 2005, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul P.R.P.
S-a reținut că, în cauză, nu este incident nici unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 386 lit. a) și b) C. proc. pen. și că, la judecarea recursului, contestatorul a fost prezent și legal citat, fiind apărat de un avocat din oficiu.
împotriva acestei ultime decizii, contestatorul a declarat recurs.
Recursul este inadmisibil.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că decizia recurată de contestator este definitivă, nefăcând parte din cele care, potrivit art. 3851C. proc. pen., pot fi atacate cu recurs.
Pentru aceste considerente, recursul a fost respins, ca inadmisibil, și obligat contestatorul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3156/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3133/2005. Penal → |
|---|
