ICCJ. Decizia nr. 3133/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin plângerea înregistrată la Curtea de Apel Tg. Mureș, la data de 31 ianuarie 2005, petentul B.G., arestat în altă cauză, în nume personal și prin reprezentantul său H.M.V., au contestat rezoluția din 20 ianuarie 2005, emisă de procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, în dosarul nr. 128/P/2004.
în motivarea plângerii, petentul, cât și reprezentantul său, arată că au formulat plângere împotriva judecătorilor harghițeni pentru abuz în serviciu în forma calificată, pentru că aceștia nu i-au permis avocatului ales, H.M.V., să pună concluzii în cauzele pe care le are în județul Harghita.
Examinând plângerea formulată de petent, în conformitate cu dispozițiile art. 2781alin. (7) C. proc. pen., Curtea a reținut că petentul B.G., este arestat preventiv în dosarul nr. 1046/2004 al Tribunalului Harghita și în dosarul nr. 1151/2004 al Judecătoriei Miercurea Ciuc.
în aceste dosare, petentul a ales a fi apărat de către avocații H.M.V. și M.A., dar completele de judecată formate din judecătorii T.I., S.M.M., K.E. și P.L., din cadrul Tribunalului Harghita, nu au permis acestor avocați să pună concluzii în calitatea lor de avocați pentru că nu le-au recunoscut această calitate, astfel că petentul a formulat plângere penală împotriva acestor judecători, pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 246,art. 247,art. 248 și art. 261 alin. (1) C. pen.
Prin rezoluția din 23 noiembrie 2004, procurorul șef de secție din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la cei patru judecători cu motivarea că cei doi avocați aleși de petent fac parte din Baroul Constituțional Român, și că, în practică, unele instanțe au permis acestora să pună concluzii, în timp ce alte instanțe nu au permis acest lucru, având în vedere că nu sunt organizați și nu funcționează în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995.
împotriva acestei rezoluții a formulat plângere petentul B.G., plângere care a fost respinsă prin rezoluția din 20 ianuarie 2005, a procurorului general adjunct din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, în principiu, cu aceeași motivare.
împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul B.G., cerând casarea ei și trimiterea cauzei la parchet, în vederea începerii urmăririi penale cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu prevăzută de art. 246, 247, 248 C. pen. și 2611 C. pen., comise de cei patru intimați, judecători la Tribunalul Harghita.
în motivarea recursului, petentul, pe lângă cele susținute în plângerile inițiale, în sensul că magistrații nu le-au permis avocaților săi aleși să pună concluzii în cauzele în care i-a angajat, a mai cerut în concluziile scrise, să se rețină că judecătorii reclamați, au încălcat legea cu ocazia pronunțării unor încheieri prin care i s-a menținut starea de arest. întrucât precizările scrise exced motivelor avute în vedere de prima instanță, acestea nu pot fi luate în considerare, direct în recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele inițial formulate, se constată că recursul este nefondat.
Organizarea și funcționarea profesiei de avocat se realizează în condițiile Legii nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004.
Absolvenții facultăților de drept pot dobândi calitatea de avocat numai în condițiile acestei legi, așa încât cei care, invocă alte dispoziții legale, nu pot exercita activități specifice calității de avocat.
în conformitate cu art. 1 alin. (2) și (3) din Legea nr. 51/1995 profesia de avocat se exercită numai de avocați înscriși în tabloul baroului din care fac parte, barou component al U.N.B.R.
Constituirea și funcționarea de barouri în afara U.N.B.R. este interzisă.
Verificarea de către judecătorii arătați în plângere, în cadrul activității de judecată, a îndeplinirii condițiilor, cerute de legea organică, privind exercitarea profesiei de avocat, de către persoanele angajate de petent să-l asiste în diferite procese, nu constituie o încălcare a atribuțiilor de serviciu și nici o împiedicare de a participa într-o cauză judiciară a unui avocat, prin constrângere.
Practica neunitară a instanțelor cu privire la recunoașterea sau nu a calității de avocat a persoanelor care nu se încadrează în dispozițiile Legii nr. 51/1995, nu conferă conotație penală activității judecătorilor care împărtășesc unul dintre cele două opinii.
Petentul nu a fost prejudiciat de intimații judecători care nu le-au permis celor două persoane, H.M.V. și M.A., să-l asiste în procese, în calitate de avocați, întrucât i-au desemnat un apărător din oficiu.
Așa fiind, înalta Curte de Casație și Justiție consideră ca fiind legală și temeinică hotărârea atacată, prin care Curtea de Apel Tg. Mureș a respins plângerea petentului împotriva rezoluției din 23 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg. Mureș, privind neînceperea urmăririi penale în dosarul nr. 128/2004, față de judecătorii T.I., S.M., K.E. și P.L.
în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul împotriva hotărârii urmează a fi respins.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3171/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3094/2005. Penal → |
|---|
