ICCJ. Decizia nr. 324/2005. Penal. încheiere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr.324/2005

Dosar nr. 263/2005

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, prin încheierea de la 4 ianuarie 2005, în dosarul nr. 40/2005, a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, luată faţă de inculpatul D.I.M. în baza art. 160h C. proc. pen.

Hotărând astfel, instanţa a apreciat că, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, şi anume pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită de inculpat este mai mare de 4 ani, „iar lăsarea acestuia în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică se menţin şi impun în continuare privarea de libertate inculpatului".

În termen legal, încheierea a fost atacată cu recurs de către inculpat, care consideră că poate fi judecat în continuare în stare de libertate, neprezentând pericol pentru societate.

Examinând hotărârea criticată în raport cu motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, potrivit dispoziţiilor cuprinse în art. 160h alin. (3) C. proc. pen., cu ocazia verificării, în cursul judecăţii, a legalităţii şi temeiniciei arestării preventive „când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri ori care justifică privarea de libertate", aceasta dispune, prin încheiere motivată, menţinerea arestării preventive.

Revenind la cauză se constată că instanţa de control judiciar, menţinând starea de arest a inculpatului D.I.M. a reţinut în mod corect că, cerinţele impuse de dispoziţiile cuprinse în art. 148 lit. f) şi h) C. proc. pen., se menţin, deoarece pe de o parte, inculpatul este recidivist, din fişa de cazier judiciar a acestuia rezultă că a fost condamnat anterior, prin sentinţa penală nr. 23/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, la 7 ani închisoare pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, fiind liberat condiţionat la data de 16 decembrie 2004 iar, pe de altă parte, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, art. 4 din Legea nr. 143/2000, este de la 2 la 5 ani închisoare, deci mai mare de 4 ani.

Apreciem, totodată, că există şi temeiuri noi care justifică privarea de libertate, şi anume, prin sentinţa penală nr. 1417 din 9 noiembrie 2004, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, l-a condamnat pe inculpat, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de deţinere de droguri de mare risc (heroină) pentru consum propriu, iar din referatul de anchetă, întocmit de S.R.S.S. de pe lângă Tribunalul Bucureşti, rezultă că inculpatul are perspective reduse de reintegrare socială.

În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.I.M., împotriva încheierii din 4 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 40/2005 şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.I.M., împotriva încheierii din 4 ianuarie 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în dosarul nr. 40/2005.

Obligă recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 324/2005. Penal. încheiere. Recurs