ICCJ. Decizia nr. 366/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 366/2005
Dosar nr. 5662/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului penal de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petiţionara A.F. s-a adresat cu plângere penală Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, solicitând cercetarea şi trimiterea în judecată a notarului public P.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi distrugere prevăzute de art. 217 C. pen.
În plângere se arată că, la data de 4 iunie 2001, soacra sa, A.A., a vândut fiicei sale un imobil situat în oraşul Turnu Măgurele, str. Mareşal Antonescu, compus dintr-o casă de locuit cu 5 camere, bucătărie, 3 holuri, baie şi W.C., precum şi terenul aferent acesteia, în suprafaţă de 702 m.p., rezervându-şi dreptul de habitaţie viageră, ea participând în calitate de reprezentat legal al minorei, potrivit autorizaţiei emise de Primăria Municipiului Turnu Măgurele, pentru a reprezenta pe fiica sa minoră, A.A., născută la 5 ianuarie 1990.
La data menţionată, s-a întocmit contractul de vânzare cumpărare în 5 exemplare, redactat de către notarul public P.P. şi semnat de către soacra sa vânzătoarea, şi ea, în calitate de reprezentant al minorei, însă nu i s-a înmânat pe motiv că documentaţia cadastrală care s-a întocmit de către V.M., este închisă într-un fişet.
Întrucât relaţiile dintre ea şi soacră au devenit tensionate, i s-a cerut ruperea contractului de vânzare cumpărare, şi mergând la notarul public P.P., a constatat că acesta refuză eliberarea actului, deşi documentaţia cadastrală a fost întocmită în luna mai.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a efectuat acte premergătoare în cauză şi prin rezoluţia din 25 iunie 2002 adoptată în dosarul 330/P/2001 a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de notarul public P.P., pentru săvârşirea infracţiunilor de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi distrugere prevăzute de art. 217 alin. (1) C. pen.
În adoptarea acestei soluţii, organul de urmărire penală a reţinut că, urmarea faptului că, după ce a fost redactat contractul de vânzare cumpărare, petiţionara A.F. şi-a schimbat comportamentul faţă de soacra sa, ameninţând-o, agresând-o fizic şi psihic, obligând-o să doarmă în bucătărie, s-a prezentat la notarul public, care luând la cunoştinţă de voinţa vânzătoarei, că nu mai doreşte să întocmească contractul de vânzare cumpărare în forma cum a fost redactat iniţial de acesta, cu rezervarea dreptului de habitaţie viageră, nu s-a mai autentificat, deoarece nu reflecta acordul de voinţă definitiv şi neviciat al părţilor.
Reţinând că, notarul public P.P. nu a încălcat prevederile legale ce reglementează activitatea notarială şi că refuzul de a proceda la autentificarea actului respectiv, fiind pe deplin justificat faţă de voinţa vânzătoarei, în temeiul art. 228 alin. (6) raportat la art. 10 lit. a) şi b) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale cu privire la notarul public, P.P.
De asemenea, prin aceeaşi rezoluţie s-a dispus neînceperea urmăririi penale şi faţă de S.I. şi V.M., pentru care petiţionara a pretins că aceştia ar fi comis infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, privind data înregistrării documentaţiei de cadastru, în sensul că a fost trecută o altă dată decât cea reală, situaţie ce nu s-a confirmat.
Împotriva soluţiei adoptate în cauză, petiţionara a formulat plângere, susţinând că este nelegală, însă prin Ordonanţa din 6 mai 2003, adoptată în dosarul 493/II/2/2003 Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a respins ca neîntemeiată plângerea formulată, pe motiv că soluţia adoptată în dosarul nr. 330/P/2001, este legală şi temeinică.
În conformitate cu art. 278 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., împotriva soluţiilor pronunţate s-a făcut plângere la Curtea de Apel Bucureşti, pe motiv că sunt vădit nelegale şi esenţial netemeinice, solicitând desfiinţarea rezoluţiei cum şi a Ordonanţei, şi pe cale de consecinţă, să fie trimisă cauza Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, în vederea urmăririi penale şi trimiterea în judecată a celor trei intimaţi, care au comis infracţiunile arătate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a examinat plângerea petiţionarei în raport de soluţiile adoptate în cauză de către organul de urmărire penală, de actele şi lucrările de la dosar şi prin sentinţa penală nr. 78 din 28 iulie 2004, a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petiţionară şi obligată aceasta la plata sumei de 350.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
În considerentele deciziei s-a menţionat că soluţiile pronunţate de către organul de urmărire penală sunt în concordanţă cu materialul probator de la dosar, astfel că, nefiind temeiuri şi nici indici că cei trei intimaţi P.P., S.I. sau V.M. ar fi comis vrea faptă de natură penală, potrivit art. 278 pct. 8 C. proc. pen., se impune a se respinge plângerea ca nefondată.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către petiţionara A.F., pe considerent că instanţa de fond, Curtea de Apel Bucureşti, şi-a fundamentat hotărârea pe soluţiile adoptate de către organul de urmărire penală, ignorând materialul probator de la dosar, din care rezultă o altă stare de fapt şi că cei trei intimaţi se fac vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor menţionate.
Examinând recursul declarat, în raport de criticile adoptate, de hotărârea pronunţată în cauză şi de lucrările existente la dosar, se constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, pentru considerentele ce vor fi expuse mai jos:
La data de 10 martie 2001 a survenit decesul numitului A.Ş., soţul recurentei A.F. şi fiul numitei A.A.
La o perioadă scurtă de timp, după deces, cele două au hotărât să meargă la notariatul de stat şi să întocmească un contract de vânzare cumpărare, cu rezervarea dreptului de habitaţie viageră pentru A.A., vizând imobilul situat în oraşul Turnu Măgurele, str. Mareşal Antonescu, precum şi a terenului aferent de 702 m.p., către dobânditoarea cumpărătoare A.A., nepoata sa.
La notariatul de stat, notarul public P.P., care era prieten cu defunctul, acesta fiind consilier juridic, urmarea voinţei lui A.A. şi a recurentei-petiţionare, care o reprezenta pe fiica sa, s-a întocmit un contractul de vânzare cumpărare cu clauza arătată, însă neexistând documentaţia care se impunea i s-a sugerat recurentei să fie întocmit de către V.M., persoană autorizată.
În intervalul de timp, după ce s-a redactat contractul de vânzare cumpărare şi până la autentificare, între cele două părţi A.F. şi A.A., au existat discuţii, astfel că ultima, nu a mai fost de acord cu forma de contract redactată de către notar, solicitând întocmirea unui contract cu clauză de întreţinere, cu care recurenta nu a fost de acord.
În timpul executării şi întocmirii documentaţiei cadastrale, potrivit art. 61 din Legea nr. 7/1976, care se impunea din punct de vedere al transmiterii bunurilor imobile, V.M., a omis unele aspecte juridice, astfel că s-a dispus refacerea lucrării.
La data înregistrării lucrării aceasta a primit un număr, însă în urma refacerii, în conformitate cu prevederile legii i s-a dat un alt număr, astfel că, nu s-a efectuat nici o operaţiune neconformă cu cerinţele impuse şi nici nu s-a operat în fals în operaţiunile cadastrale, respectându-se întocmai prevederile legii.
Această stare da fapt este confirmată de către documentaţia cadastrală, precum şi de declaraţia lui A.A. din 5 iunie 2001, adresa din 16 mai 2002 a Oficiului Naţional de cadastru Geodezie şi Cartografie al Judeţului Teleorman, în care se arată în ce împrejurări au fost date două numere, astfel că nu se poate reţine pentru V.M. sau S.I., că ar fi indici ale infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) şi (2) C. pen., astfel că aceştia nu au făcut nimic altceva decât să se conformeze prevederilor Legii 7/1996.
De asemenea, nici în sarcina intimatului P.P. nu se poate reţine că sunt indici ale comiterii unei infracţiuni, întrucât acesta nu a autentificat contractul de vânzare cumpărare întocmit iniţial, urmare a faptului că vânzătoarea a refuzat, iar el nu a făcut nimic altceva decât să se conformeze prevederilor legii, situaţie ce rezultă din registrul general notarial, precum şi cronologia numerotării încheierilor de autentificare întocmite de către acesta.
Conchizând că, în cauză criticile invocate nu au suport probator, că soluţia pronunţată este legală şi temeinică, recursul declarat se va respinge ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta A.F. împotriva sentinţei penale nr. 78 din 28 iulie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.200.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 326/2005. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 367/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
