ICCJ. Decizia nr. 367/2005. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.367/2005
Dosar nr. 6562/2004
Şedinţa publică din 18 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 173 din 27 august 2004, Tribunalul Buzău a condamnat, între alţii, pe inculpatul C.I. la:
- 2 ani şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c), art. 37 lit. b) şi art. 74-76 lit. c) şi art. 80 C. pen.
S-a constatat acoperit prejudiciul produs părţii vătămate SN Î.F. SA, sucursala Buzău, care nu s-a constituit parte civilă.
Prin aceeaşi hotărâre, inculpatul C.I. a fost obligat să plătească statului suma de 1.800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 600.000 lei reprezintă onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 1 februarie 2004, inculpatul C.I., împreună cu inculpaţii D.E.D., B.M. şi B.I., toţi condamnaţi în cauză, s-au deplasat cu căruţa inculpatului minor B.M. în localitatea Lipia, pentru a cumpăra rumeguş.
La întoarcere, pe drumul de câmp dintre localitatea Lipia şi satul Ogrăzile, în dreptul canalului de irigaţie din apropierea fermei nr. 5 Lipia, inculpaţii au observat, în canal, un panou metalic de la un batardou a sistemului de irigaţii, aparţinând SC Î.F. SA, sucursala Buzău, pe care l-au scos cu ajutorul calului. După însuşire, bunul a fost valorificat la Centrul de colectare a metalelor SC N. SRL din satul Ogrăzile, suma rezultată, 337.000 lei, fiind împărţită între inculpaţi.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel, între alţii, şi inculpatul C.I. pe care a criticat-o, în principal, cu privire la încadrarea juridică a faptei pe care o consideră ca fiind cea prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) C. pen., întrucât bunul sustras era abandonat şi nu făcea parte din sistemul de irigaţii, situaţie în care nu este justificată reţinerea agravantei prevăzută la art. 209 alin. (3) lit. b) C. pen.
În subsidiar, în cazul în care nu se va primi prima critică, să se reducă pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia penală nr. 471 din 27 octombrie 2004, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, pe care l-a obligat să plătească statului suma de 600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariu cuvenit pentru apărarea din oficiu urmează a fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
În motivarea acestei decizii, instanţa de apel a arătat că încadrarea juridică dată faptei este legală, întrucât piesa metalică sustrasă, batardorul, făcea parte din sistemul de irigaţii din Bieful III al Canalului C. Vest, şi în prezent această componentă putea fi utilizată în sistemul naţional de irigaţii Câmpia Buzăului Vest, aşa cum rezultă din adresa nr. 1320 din 22 martie 2004 a SN Î.F. SA, sucursala Buzău.
În legătură cu pedeapsa aplicată, s-a arătat că aceasta a fost corect individualizată, în acord cu prevederile art. 72 şi art. 52 C. pen., la individualizarea acesteia avându-se în vedere conduita sinceră avută, de faptul că pejudiciul a fost acoperit prin restituirea în natură a bunului sustras dar şi de starea de recidivă a acestuia, care impune un tratament sancţionator mai aspru atât în ce priveşte cuantumul pedepsei, cât şi modalitatea de executare.
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul C.I., pe care a criticat-o pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume:
- în principal, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de furt calificat prin înlăturarea alineat 3 lit. b) de la art. 209 C. pen., întrucât bunul sustras nu făcea parte din sistemul de irigaţii, fiind abandonat;
- în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră prea severă, solicitând reducerea acesteia prin acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante, reţinute în favoarea sa.
Recursul declarat de inculpatul C.I. este nefondat.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, se constată că atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând fapta comisă de inculpat, în textele de lege corespunzătoare pentru care i-a aplicat o pedeapsă just individualizată, cu respectarea prevederilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În ce privesc motivele de casare invocate, având în vedere că ele au format obiect de critică şi la instanţa de apel, argumentele pentru care nu au fost primite fiind redate în prezenta decizie şi pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte ca fiind corespunzătoare adevărului, cu precizarea că reluarea lor nu se mai impune, urmează a constata că acestea nu pot fi primite, la instanţa de recurs nefiind aduse alte argumente care să justifice schimbarea soluţiei.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, având în vedere că verificând Decizia atacată, în conformitate şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul C.I. este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 471 din 27 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 366/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 368/2005. Penal. Art.220 alin.1 c.pen. Recurs... → |
|---|
