ICCJ. Decizia nr. 280/2005. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.280/2005
Dosar nr. 111/2005
Şedinţa publică din 14 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 20 decembrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti, pronunţată în dosarul nr. 10765/2004, a fost menţinută măsura arestării preventive a inculpatului D.C.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că prin sentinţa penală nr. 455 din 8 noiembrie 2004 a Tribunalului Dâmboviţa, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea în concurs real a infracţiunilor de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i) C. pen., infracţiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi (21) lit. b) şi ultraj prevăzută de art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) şi art. 37 lit. a) toate C. pen., reţinându-se în fapt că în seara zilei de 6 ianuarie 2004, inculpatul împreună cu minorul N.N.M. a sustras, prin forţarea încuietorilor din autoturismul părţii vătămate V.G. un radiocasetofon şi 5 casete şi că în momentul când cei doi încercau să sustragă bunuri din autoturismul părţii vătămate S.I.V., au fost surprinşi de agentul de poliţie T.M., asupra căruia au pulverizat un spray lacrimogen pentru a-şi asigura scăparea.
S-a apreciat de către instanţa de control judiciar, sesizată cu apelul inculpatului împotriva hotărârii de condamnare că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate a făptuitorului.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul care a susţinut că măsura de menţinere a arestării preventive nu este legală solicitând punerea în libertate.
Recursul declarat nu este întemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 3002 C. proc. pen., în cauzele în care inculpatul este arestat instanţa sesizată este datoare să verifice în cursul judecăţii legalitatea şi temeinicia arestării preventive, iar potrivit art. 160b alin. (3) din acelaşi cod, când constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertate sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, instanţa dispune prin încheiere motivată menţinerea stării de arest.
Din examinarea actelor dosarului se constată că împotriva inculpatului D.C. s-a luat măsura arestării preventive în baza art. 148 lit. c), f) şi h) C. proc. pen., pentru săvârşirea în stare de recidivă a infracţiunilor de furt calificat, a tentativei la infracţiunea tâlhărie şi de ultraj prevăzute de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) şi i), art. 20 raportat la art. 211 alin. (1) şi (2) lit. b) şi (21) lit. b) şi art. 239 alin. (3) şi (4) C. pen., toate cu aplicarea art. 37 lit. a), art. 75 lit. c) şi art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se că noaptea de 6 ianuarie 2004 sus-numitul, împreună cu un minor, a sustras, un radiocasetofon şi mai multe casete dintr-un autoturism şi a încercat să sustragă dintr-un alt autoturism, cei doi autori fiind surprinşi de un agent de poliţie, iar pentru a-şi asigura scăparea au pulverizat înspre acesta un spray lacrimogen.
Tribunalul Dâmboviţa prin sentinţa penală nr. 455 din 8 noiembrie 2004 a dispus condamnarea inculpatului la pedepsele de 4 ani închisoare şi respectiv câte 5 ani închisoare, a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei anterioare şi contopirea în pedepsele aplicate a restului rămas neexecutat, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
Având în vedere probatoriul administrat de prima instanţă şi soluţia de condamnare pronunţată, Curtea consideră că nu au dispărut temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, că menţinerea acestei măsuri de către instanţa de apel sesizată, cu apelul inculpatului, este pe deplin justificată în raport de dispoziţiile legale evocate, coroborate cu cele ale art. 5 pct. 1 lit. a) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994 şi că punerea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică, prin crearea unui sentiment de temere şi insecuritate în cadrul comunităţii ţinând seama de natura faptelor şi împrejurările săvârşirii lor.
Faţă de aceste considerente, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează a respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva încheierii din 20 decembrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, în dosar nr. 10765/2004.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 279/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 283/2005. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
