ICCJ. Decizia nr. 3276/2005. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3276/2005
Dosar nr. 149/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată la data de 24 februarie 2003 la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, partea vătămată C.T.S. a solicitat să fie cercetat B.A., inspector principal la I.P.J. Satu Mare, Serviciul cercetări penal, pentru infracţiunile de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 alin. (1) C. pen. şi purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen.
S-a arătat că, în urma unui conflict între soţiile celor doi, învinuitul l-a invitat pe reclamant la sediul poliţiei, deşi nu exista o plângere şi după unele discuţii, acesta l-a ameninţat pe reclamant că „are ac de cojocul lor".
Prin ordonanţa din 2 septembrie 2004, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui B.A., pentru infracţiunea de abuz în serviciu contra persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi i-a aplicat o sancţiune cu caracter administrativ, de 5.000.000 lei amendă.
Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunile de purtare abuzivă, prevăzută de art. 250 C. pen. şi cercetare abuzivă prevăzută de art. 266 C. pen.
S-a stabilit ca cheltuielile judiciare să se suporte de către învinuit.
Se motivează că, avându-se în vedere împrejurările concrete ale comiterii faptei, precum şi persoana învinuitului, se apreciază că faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, prin conţinutul său concret aducând o atingere minimă valorilor ocrotite de lege.
Împotriva sus-menţionatei ordonanţe, învinuitul B.A. a formulat plângere la instanţă conform art. 2781 C. proc. pen., susţinând, în esenţă, că soluţia procurorului este nelegală şi netemeinică, întrucât nu a săvârşit fapta de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi în consecinţă, greşit s-au aplicat dispoziţiile art. 2451, art. 11 pct. 1 lit. b), combinat cu art. 10 lit. b1) C. proc. pen. şi art. 91 lit. c) C. pen.
Prin sentinţa penală nr. 37/Pi/2004 din 24 noiembrie 2004, Curtea de Apel Oradea a respins plângerea formulată de petentul B.A. împotriva rezoluţiei procurorului dată prin Ordonanţa din 2 septembrie 2004 în dosarul nr. 27/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, pe care a menţinut-o ca fiind legală şi temeinică.
Totodată, a dispus obligarea petentului la 500.000 lei cheltuieli judiciare, către stat.
S-a reţinut că este cert că fapta învinuitului este prevăzută de legea penală ca infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor , prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), dar ţinând seama de împrejurările concrete de comitere a faptei, urmarea produsă şi persoana învinuitului, fapta sa nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni şi s-a aplicat o amendă administrativă.
S-a concluzionat, astfel, că soluţia procurorului este corectă, iar plângerea formulată de petent este nefondată.
Împotriva sentinţei, petentul B.A. a declarat recurs, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, solicitând a se admite şi anula ordonanţa procurorului.
Recursul este fondat pentru motivul ce se va arăta, în continuare.
Potrivit art. 278 C. proc. pen., împotriva măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror sau pe baza dispoziţiilor date de acesta, efectuate de procurorul de la parchetul de pe lângă curtea de apel, se rezolvă de procurorul general de la parchetul de pe lângă curtea de apel respectivă.
Conform art. 2781 C. proc. pen., numai după respingerea plângerii făcută conform textului de mai sus împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale, sau ordonanţei ori după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale dată de procuror, persoana interesată poate face plângere la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Or, în cauză se constată că petentul nu a făcut plângere împotriva Ordonanţei din 2 septembrie 2004, dosar nr. 27/P/2003, a procurorului de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la procurorul general de la acelaşi parchet, ci s-a adresat direct instanţei de judecată, respectiv Curţii de Apel Oradea, ceea ce este inadmisibil în raport de textele citate.
Ca atare, curtea de apel soluţionând totuşi plângerea petentului, a dat o hotărâre contrară legii, ceea ce constituie motivul de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen.
În consecinţă, urmează a se admite recursul declarat de petentul B.A., a se casa Decizia atacată şi rejudecând a se respinge, ca inadmisibilă, plângerea petentului împotriva rezoluţiei dispusă de procuror, prin ordonanţa din 2 septembrie 2004, în dosarul amintit al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de petentul B.A.
Casează sentinţa penală nr. 37 din 24 noiembrie 2004 a Curţii de Apel Oradea şi rejudecând,
Respinge, ca inadmisibilă, plângerea împotriva rezoluţiei dispusă de procuror prin ordonanţa din 2 septembrie 2004 în dosarul nr. 27/P/2003 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3272/2005. Penal. Art. 329 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3278/2005. Penal.. Contestaţie în anulare → |
|---|
