ICCJ. Decizia nr. 3293/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3293/2005
Dosar nr. 52/2005
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 265 din 15 septembrie 2004, Tribunalul Suceava a condamnat pe inculpatul HGB. la 2 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., a art. 74 lit. a) – art. 76 alin. (2) C. pen. şi a art. 71 – art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 14 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5 milioane lei daune materiale către partea vătămată M.V.F.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 13 aprilie 2003, fiind provocat de partea vătămată, inculpatul a lovit-o pe aceasta cu un obiect tăietor înţepător în zona stângă a pieptului cauzându-i leziuni ce au necesitat un număr de 22-25 zile îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 391 din 13 decembrie 2004, a respins apelul inculpatului.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în art. 181 C. pen. şi reducerea pedepsei aplicate.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut, în mod corect, fapta şi vinovăţia inculpatului şi au făcut o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale.
Astfel, având în vedere condiţiile concrete în care inculpatul a săvârşit fapta, prin lovire cu un obiect tăietor-înţepător apt de a cauza decesul, în zona inimii părţii vătămate, se constată că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale tentativei la omor calificat, şi nu ale vătămării corporale.
Nici cea de a doua critică a recurentului nu este fondată.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor calificat, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpatului, rezultă că instanţele au făcut o justă şi corectă individualizare a pedepsei aplicate, dând eficienţă maximă tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că nu se impune reducerea acesteia.
Nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului să fie respins, ca nefondat, cu obligarea lui la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul HGB. împotriva deciziei penale nr. 391 din 13 decembrie 2004 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3292/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3298/2005. Penal → |
|---|
