ICCJ. Decizia nr. 3278/2005. Penal.. Contestaţie în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3278/2005
Dosar nr. 650/2005
Şedinţa publică din 25 mai 2005
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia în anulare formulată, condamnatul S.A. a solicitat casarea deciziei penale pronunţate în recurs cu nr. 4771 din 24 septembrie 2004, aflată în dosarul nr. 2899/2002 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivarea contestaţiei, condamnatul a susţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 5 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în dosarul nr. 369/2001, contestatorul S.A. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d)şi e) C. pen., care a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 4471 din 24 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în dosarul nr. 2899/2002.
S-a reţinut în sarcina acestuia, că în jurul orelor 21,30, în timp ce partea vătămată P.D.C. se afla lângă autoturismul său parcat în B-dul Corneliu Coposu, vrând să pună nişte obiecte în portbagaj, S.A. s-a dus la ea şi i-a smuls de pe umăr poşeta, fugind cu ea.
În motivarea contestaţiei în anulare s-a invocat faptul că, la data când cauza s-a judecat în recurs, contestatorul a fost în imposibilitate de a se prezenta, deoarece se afla la muncă în Spania, iar, în ziua de 19 ianuarie, când s-a întors a fost arestat pe aeroport.
A mai susţinut că, apărătorul ales a fost spitalizat la data judecării cauzei, aşa încât, nu şi-a făcut apărările necesare.
În drept, contestaţia în anulare a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 386 pct. 9 C. proc. pen.
Prin încheierea din 9 martie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în baza art. 391 C. proc. pen., s-a admis în principiu, contestaţia în anulare formulată de condamnatul S.A., constatându-se că din actele depuse la dosar, cererea s-a formulat în termen, iar motivul invocat în susţinerea acesteia se încadrează în cazurile prevăzute de art. 384 C. proc. pen.
Analizând pe fond contestaţia în anulare dedusă judecăţii, se constată a fi nefondată, pentru considerentele ce urmează:
Conform art. 386 lit. b) C. proc. pen., partea trebuie să dovedească că la data la care cauza s-a judecat în recurs a fost în imposibilitate de a se prezenta şi totodată, de a încunoştiinţa instanţa despre această împiedicare.
Din conţinutul textului de mai sus, rezultă că pentru admiterea contestaţiei trebuiau cumulativ îndeplinite cele două condiţii: partea să fie împiedicată atât de a se prezenta la judecarea cauzei, cât şi de a încunoştiinţa instanţa despre această imposibilitate de prezentare.
Ori, din actele depuse nu rezultă realizarea acestor condiţii.
Chiar dacă, la data soluţionării recursului, condamnatul se afla la muncă în Spania, avea posibilitatea de a prezenta la proces, cunoscând termenul pentru care a fost legal citat.
Chiar dacă s-ar admite că această împrejurare ar putea constitui o imposibilitate de prezentare, este evident însă, că petentul avea posibilitatea să facă cunoscut acest fapt instanţei de judecată.
Ori, este evident că în cauză nu sunt respectate normele procesuale stricte şi imperative, astfel încât, pe starea de fapt invocată nu se poate pronunţa o soluţie de admitere a contestaţiei în anulare şi în consecinţă, de desfiinţare a unei hotărâri judecătoreşti definitive.
În aceste condiţii, contestaţia în anulare este nefondată şi se va respinge, ca atare.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de condamnatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 4471 din 24 septembrie 2004 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
Obligă pe contestator să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3276/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3292/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs → |
|---|
