ICCJ. Decizia nr. 3292/2005. Penal. Legea nr.143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3292/2005
Dosar nr. 4174/2004
Şedinţa publică din 26 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 608 din 6 mai 2004 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea inculpatului P.A. de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000 în art. 4 din aceeaşi lege ca neîntemeiată.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 16 din Legea nr. 143/2000 a fost condamnat inculpatul P.A. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 28 august 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului, conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat cantitatea de 4,11 grame heroină, 0,40 grame heroină şi 61 comprimate metadonă.
În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpat suma de 500 dolari S.U.A. şi 120 Euro.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a fost condamnat inculpatul P.N., la 12 ani închisoare cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acestuia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 5 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată prevenţia de la 28 august 2003 la zi, s-a menţinut starea de arest a inculpatului conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnată inculpata C.S., la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar în baza art. 65 C. pen., s-a aplicat acesteia pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 3 ani.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 28 august 2003 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatei, conform art. 350 C. proc. pen.
În baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 s-a confiscat de la inculpaţii P.N. şi C.S. cantităţile de 8,70 grame heroină.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., inculpaţii au fost obligaţi la câte 5.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 27 august 2003, a fost efectuată o percheziţie în imobilul din str. Lipova, fiind depistat inculpatul P.A. Acesta, în momentul în care poliţiştii au pătruns în curtea imobilului, a aruncat peste pervazul ferestrei un ambalaj din celofan pentru ţigări ce conţinea 5 punguţe din material plastic, răsucite la un capăt şi sigilate prin ardere, în interiorul cărora se afla o substanţă pulverulentă de culoare cafenie, un tub de medicamente în care se aflau 61 de comprimate de culoare albă cu inscripţia SN, precum şi o punguţă din material plastic de culoare albă răsucită la un capăt şi sigilată prin ardere, conţinând o substanţă pulverulentă de culoare cafenie.
În camera în care a fost găsit inculpatul, sub o masă, s-au descoperit mai multe bucăţi din material plastic de culoare albă ce prezenta urme de tăieturi circulare.
Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 366541 din 27 august 2003 proba nr. 1 reprezentând o punguţă din material plastic conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej, conţine heroină în cantitate de 4,11 grame, proba nr. 2 reprezentând 5 punguţe conţinând o substanţă pulverulentă de culoare bej, conţine heroină în cantitate de 0,41 grame, iar proba nr. 3 reprezentând cele 61 comprimate inscripţionate SN conţine metadonă.
Pentru a beneficia de dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 143/2000 inculpatul P.A. a fost de acord să colaboreze cu organele de poliţie pentru prinderea inculpatului P.N., care îi vânduse, în cursul zilei de 27 august 2003, drogurile găsite asupra sa, pentru care a plătit 9.500.000 lei.
Astfel, sub supravegherea organelor de poliţie, inculpatul P.A. l-a contactat telefonic pe inculpatul P.N., comandându-i o cantitate de 10 grame heroină şi stabilind să se întâlnească în acelaşi loc în care s-au întâlnit în cursul aceleiaşi zile, respectiv pe str. Năsăud.
Poliţiştii s-au deplasat la locul de întâlnire, depistându-l pe inculpatul P.N. într-un autoturism marca Ford în care se mai afla şi inculpata C.S.
În prezenţa martorilor asistenţi C.R. şi C.G. poliţiştii au efectuat o percheziţie corporală asupra celor doi inculpaţi, la inculpata C.S. găsindu-se un portofel în care se aflau două punguţe din plastic ce conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 366542 din 28 august 2003 substanţa respectivă fiind heroină în cantitate de 8,70 grame.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, inculpaţii P.A., P.N. şi C.S., criticând-o pe motive de nelegalitate şi netemeinicie.
În ceea ce-i priveşte pe inculpaţii P.N. şi C.S. aceştia au arătat că nu sunt vinovaţi de săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor de instanţa de fond şi au solicitat achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. S-a susţinut de către inculpaţi că din materialul probator administrat în cauză nu rezultă că au săvârşit faptele reţinute în sarcina lor, la data reţinută în rechizitoriu inculpatul P.N. fiind la mai multe unităţi spitaliceşti cu fiica sa, iar inculpata C.S. aflându-se la domiciliul său.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul P.A., acesta a solicitat reindividualizarea pedepsei ce i-a fost aplicată de instanţa de fond, arătând că aceasta este prea mare în raport de circumstanţele reale ale comiterii faptei şi circumstanţele sale personale, inculpatul recunoscând şi regretând săvârşirea infracţiunii şi ajutând la depistarea celorlalţi inculpaţi.
Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile declarate de inculpaţi, a casat în parte sentinţa penală atacată şi rejudecând în fond, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 a dispus confiscarea specială de la inculpatul P.A., în vederea distrugerii a cantităţilor de 4,04 grame heroină, 0,34 grame heroină, precum şi a celor 40 comprimate de metadonă, rămase în urma efectuării raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, iar de la inculpaţii P.N. şi C.S. a cantităţii de 8,56 grame heroină rămase de asemenea în urma efectuării aceluiaşi raport de constatare.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel verificând cauza atât sub aspectul motivelor de apel invocate cât şi din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., a apreciat că apelurile declarate de inculpaţi sunt fondate, însă sub alte aspecte decât cele invocate.
Astfel instanţa de control judiciar a constatat că prima instanţă a făcut o interpretare judicioasă a probelor şi o analiză amănunţită a acestora, reţinând în mod corect atât situaţia de fapt cât şi vinovăţia celor trei inculpaţi, stabilind o corectă încadrare juridică a faptelor săvârşite de aceştia.
Se arată în considerentele deciziei că deşi inculpaţii au avut o atitudine oscilantă pe parcursul cercetărilor, revenind parţial în faţa instanţei asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale, vinovăţia lor a fost pe deplin dovedită de probele administrate în cauză, probe la care instanţa de apel se referă şi care au fost avute în vedere de instanţa de fond atunci când a dispus condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată.
Sub aspectul individualizării pedepselor aplicate s-a apreciat că au fost respectate dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gradul de pericol social concret deosebit de ridicat al infracţiunilor comise, precum şi de persoana celor trei inculpaţi.
Ca urmare criticile invocate de recurenţi nu au fost primite de instanţa de apel, care însă analizând din oficiu sentinţa apelată a constatat nelegalitatea hotărârii sub aspectul aplicării greşite a dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen.
Apreciindu-se că scopul măsurii de siguranţă prevăzută de art. 111 C. pen., este acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preîntâmpina săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală şi constatând că în cauză o parte din drogurile ridicate de la inculpaţi au fost consumate în procesul analizelor de laborator, nemaiputând fi vorba de existenţa unei stări de pericol pe care ar prezenta-o deţinerea în continuare a drogurilor de către inculpaţi, instanţa de apel a casat sentinţa primei instanţe sub acest aspect, limitând aplicarea dispoziţiilor art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 la cantitatea de droguri rămasă în urma efectuării analizelor de laborator.
Împotriva deciziei instanţei de apel au declarat recurs inculpaţii, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reiterând în esenţă motivele invocate în apel, respectiv greşita lor condamnare în condiţiile în care la dosar, în opinia lor, nu există probe de vinovăţie şi au solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi în principal achitarea, iar în subsidiar casarea cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond pentru completarea probatoriilor.
În fine cea din urmă critică a recurenţilor se referă la motivul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. şi anume greşita individualizare a pedepselor aplicate, a căror reducere o solicită inculpaţii într-o ultimă cerere subsidiară.
Recursurile declarate sunt nefondate.
Analizând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele de fond şi de apel au reţinut o corectă situaţie de fapt confirmată de probele administrate în cauză din care rezultă că inculpaţii se fac vinovaţi de comiterea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, care au fost încadrate în textele de lege corespunzătoare şi pentru care s-au aplicat pedepse just individualizate, cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Susţinerile inculpaţilor potrivit cărora nu se fac vinovaţi de săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată sunt nefondate.
În cauză au fost administrate probe care dovedesc contrariul.
Astfel, în afară de procesul verbal de percheziţie domiciliară efectuată la adresa din Bucureşti, str. Lipova, unde de afla inculpatul P.A. şi unde au fost găsite 6 punguţe din plastic conţinând heroină şi 61 comprimate de metadonă despre care inculpatul P.A. a afirmat că îi aparţin, vinovăţia acestuia este confirmată şi de declaraţiile martorilor L.I. şi M.O. care au fost de faţă la efectuarea percheziţiei şi care au confirmat că l-au auzit pe inculpatul P.A. declarând cu acel prilej că heroina şi metadona îi aparţin.
În declaraţiile sale inculpatul P.A. a recunoscut că a cumpărat drogurile respective de la inculpatul P.N. indicând şi suma pe care a plătit-o şi a precizat că începând cu luna ianuarie 2003 a cumpărat în mai multe rânduri diferite cantităţi de heroină de la acelaşi inculpat, iar în data de 27 august 2003 când de asemenea s-a întâlnit cu inculpatul P.N. pentru a cumpăra o cantitate de droguri, acesta din urmă a venit însoţit de o femeie pe care a prezentat-o ca fiind cumnata sa şi care ulterior s-a dovedit a fi inculpata C.S.
Declaraţia inculpatului P.A. se coroborează şi cu procesul verbal de percheziţie corporală a inculpaţilor P.N. şi C.S., din care rezultă că asupra acesteia din urmă s-a găsit un portofel în care se aflau doze de heroină despre care inculpata a afirmat că îi aparţin inculpatului P.N. care i le-a dat spre păstrare, cerându-i totodată să o însoţească pentru a se întâlni cu o persoană căreia urma să i le vândă.
De asemenea, martorii C.G. şi C.R., care au asistat la percheziţia corporală asupra celor doi inculpaţi au confirmat faptul că au auzit afirmaţiile inculpatei C.S. referitoare la provenienţa şi destinaţia punguţelor cu heroină găsite asupra sa, declaraţiile martorilor coroborându-se cu cele ale inculpatului P.N. date în cursul urmăririi penale, precum şi cu raportul de constatare tehnico-ştiinţifică întocmit în urma analizelor de laborator efectuate.
De altfel, şi inculpata C.S., în cursul urmăririi penale a recunoscut că l-a însoţit pe coinculpatul P.N, în ziua de 27 august 2003, la întâlnirile care au avut loc cu inculpatul P.A. şi că a bănuit că punguţele pe care i le-a dat inculpatul P.N. să le păstreze conţineau droguri, precizând, de asemenea, că este cumnata inculpatului P.N. şi cunoştea faptul că acesta se ocupa cu vânzarea de droguri.
Prin urmare, existând dovezi certe de vinovăţie a inculpaţilor, motivul de casare invocat în principal de inculpaţii P.A. şi P.N. prin care solicită a se dispune achitarea nu poate fi primit.
Nici susţinerea inculpaţilor în sensul că s-ar impune casarea hotărârilor cu trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriilor nu poate fi primită atâta timp cât din analiza actelor şi lucrărilor de la dosar rezultă că nu au rămas nelămurite aspecte esenţiale necesare aflării adevărului, astfel încât nu se impune administrarea unor alte probe.
Cât priveşte criticile invocate de recurentul inculpat P.A. în memoriul pe care l-a depus la dosar în care susţine în esenţă că: a fost asistat la instanţa de fond de un apărător din oficiu cu care el nu a fost de acord, fiind schimbat avocat din oficiu desemnat; nu i s-a încuviinţat audierea unor martori în circumstanţiere; nu s-a consemnat ceea ce a declarat fiica sa în calitate de martor asistent; declaraţiile date în primă instanţă au fost făcute sub presiune sunt afirmaţii contrazise de actele existente la dosar.
Astfel, dosar nr. 1855/2004 înregistrat pe rolul instanţei de fond ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare a cauzei, se află încheierea de şedinţă din data de 8 aprilie 2004, prim termen de judecată, în care s-a consemnat atât prezenţa apărătorului din oficiu dl. avocat B.D., desemnat să asigure asistenţa inculpatului P.A. cât şi declaraţia acestuia din urmă în sensul că a fost de acord să fie asistat de avocat desemnat din oficiu.
De asemenea, din acelaşi dosar există delegaţia avocatului B.D. desemnat să asigure reprezentarea inculpatului P.A., asistenţa juridică a inculpatului fiind de altfel asigurată de acelaşi avocat B.D. pe tot parcursul rejudecării cauzei la prima instanţă.
La dosar nr. 1855/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, în practicaua hotărârii s-a consemnat, de asemenea, prezenţa avocatul B.D. care l-a asistat pe inculpatul P.A. şi la termenul la care s-a judecat cauza şi care în numele clientului său a solicitat să se ia act că nu stăruie în reaudierea martorilor, cerere împărtăşită de altfel şi de apărătorul ales al celorlalţi inculpaţi.
Referitor la declaraţia martorei O.M. fiica vitregă a inculpatului P.A., declaraţie aflată la dosar primă instanţă, este de arătat că audiată în faţa instanţei, cu respectarea dispoziţiilor prevăzute de art. 327 C. proc. pen., a precizat că îşi menţine declaraţiile date în faza de urmărire penală, menţionând că percheziţia de la locuinţa sa a fost făcută în prezenţa şi cu acordul său, arătând totodată că nu a cunoscut faptul că inculpatul P.A. era consumator de droguri.
Aşa fiind, susţinerile inculpatului P.A. sunt infirmate de probele administrate în cauză.
Cantitatea mare de droguri găsite asupra inculpatului P.A. cu ocazia percheziţiei domiciliare, respectiv 61 comprimate metadonă şi 4,52 grame heroină, ambalajul din celofan pentru ţigări care conţinea 5 punguţe cu heroină porţionată, bucăţile din material plastic decupate în formă circulară precum şi punga din plastic ce prezenta urme de tăieturi circulare, precum şi o cantitate de heroină neporţionată sunt probe care coroborate cu declaraţia martorei O.M. şi a coinculpatului P.N. conduc la concluzia că inculpatul P.A. se face vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
În ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor, Înalta Curte constată, că atât instanţa de fond cât şi cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepselor acordând, deopotrivă, semnificaţia cuvenită atât pericolului social al faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor cât şi datelor ce caracterizează persoana fiecăruia, astfel încât o redozare a pedepselor nu se justifică.
Pentru considerentele arătate, având în vedere şi faptul că verificând Decizia atacată în raport şi cu prevederile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., nu se identifică existenţa şi a altor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursurile declarate de inculpaţi sunt nefondate şi a fi respinse, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează ca în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), să se deducă din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat timpul arestării preventive.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii P.A., P.N. şi C.S. împotriva deciziei penale nr. 470 din 23 iunie 2004 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedepsele aplicate celor trei inculpaţi, timpul arestării preventive de la 28 august 2003 la 26 mai 2005.
Obligă pe recurenţii inculpaţi P.A. şi C.S. să plătească statului suma de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat P.N. să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3278/2005. Penal.. Contestaţie în anulare | ICCJ. Decizia nr. 3293/2005. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
