ICCJ. Decizia nr. 3280/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 170 din 10 februarie 2005 a Tribunalului București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată, cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.I.B.; a obligat pe condamnat la 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care 200.000 lei pentru onorariu avocat din oficiu s-a avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că petentul condamnat se află în executarea unei pedepse de 15 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 297/2 aprilie 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală, iar cererea de întrerupere este justificată de motive familiale.
Referatul de anchetă socială a stabilit că petentul este căsătorit din anul 1997 cu numita I.M. Din căsătorie a rezultat minorul I.N.A. Cei doi locuiesc împreună cu bunicul soției, S.N. care este în vârstă de 76 ani, pensionar, în apartamentul proprietatea acestuia format din trei camere și dependințe, corespunzător mobilate, curat întreținute, având condiții bune pentru locuit. Din afirmațiile soției condamnatului, s-a reținut în referatul de anchetă socială că singurul venit al familiei Iamandi este alocația minorului în sumă de 210.000 lei, aceștia confruntându-se cu mari greutăți financiare, având datorii la plata cotelor de întreținere în sumă de 29.367.469 lei.
Deși condamnatul a arătat în cererea sa că soția sa este grav bolnavă, această susținere nu este dovedită de nici un act medical, mai mult în referatul de anchetă socială nu se consemnează nimic cu privire la starea sănătății acesteia sau a copilului minor.
împotriva acestei sentințe a declarat apel condamnatul I.I.B., considerând-o nelegală, sub aspectul respingerii cererii sale.
Prin sentința penală nr. 224 din 30 martie 2005, Curtea de Apel București, secția I penală, a respins apelul condamnatului, ca nefondat, hotărâre ce a fost recurată în termen legal, susținându-se că probele administrate fac dovada situației materiale dificile a familiei sale.
Recursul nu este întemeiat.
Examinându-se lucrările dosarului și hotărârea atacată se constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele pentru a se dispune întreruperea executării pedepsei.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia condamnatului.
Or, în cauză, situația materială grea a familiei condamnatului este de durată, așa că nu are caracter de împrejurare specială, de natura celei prevăzute în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., pentru a justifica întreruperea executării pedepsei.
Se constată, deci, că situația materială grea în care se află familia condamnatului nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de trei luni, limita prevăzută în lege.
în consecință, curtea a respins recursul declarat de condamnat în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și l-a obligat pe condamnat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3290/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3279/2005. Penal → |
|---|
