ICCJ. Decizia nr. 3281/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 248 din 1 martie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul L.G. de întrerupere a executării pedepsei.
în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei din care 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
S-a reținut că petiționarul L.G. se află în executarea unei condamnări la pedeapsa închisorii de 16 ani, aplicată prin sentința penală nr. 74 din 1 martie 2002 a Tribunalului Vrancea și definitivă prin decizia penală nr. 197/2002 a Curții de Apel Galați.
în motivarea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei, condamnatul a invocat situația sa familială, în sensul că, după arestarea sa imobilul proprietate personală nu mai este îngrijit și s-a deteriorat.
Instanța de fond a apreciat că situația invocată de condamnat nu se încadrează între cele prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., starea precară a imobilului neputând fi remediată pe parcursul a trei luni de întrerupere a executării pedepsei, în condițiile în care L.G. nu a avut un loc de muncă stabil.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 800.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul L.G., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, pe fond, admiterea cererii sale de întrerupere a executării pedepsei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune când, din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Curtea constată că starea de degradare a imobilului, locuință al inculpatului nu reprezintă o împrejurare specială cu consecințe grave pentru condamnat sau familia acestuia și nici o situație care să fie remediabilă în intervalul întreruperii executării pedepsei, astfel că, în mod legal și temeinic instanța de judecată a respins cererea formulată.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.
Recurentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3279/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3277/2005. Penal → |
|---|
