ICCJ. Decizia nr. 3277/2005. Penal
Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 14 din 25 martie 2005, Curtea de Apel Ploiești a respins plângerea petiționarului M.P. menționând rezoluția atacată, respectiv rezoluția nr. 411/II/2/2005 din 17 februarie 2005 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești. S-a reținut că petiționarul M.P. a solicitat efectuarea de cercetări penale sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), față de inspectorul T.A. din cadrul Poliției municipiului Ploiești, întrucât acesta se sesizase din oficiu cu privire la săvârșirea infracțiunii de exercitare fără drept a profesiei de avocat, prevăzută de art. 281 C. pen., de către petent.
Prin rezoluția nr. 183/P/2004 din 31 ianuarie 2005, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a dispus neînceperea urmăririi penale față de T.A., pentru infracțiunea prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), în temeiul dispozițiilor art. 228 și art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., întrucât fapta nu există.
S-a motivat că persoana vătămată M.P. nu face parte din corpul de avocați ai Baroului Prahova; în România nu pot profesa avocatura decât cei care fac parte din barourile constituite în baza Legii nr. 51/1995, or persoana vătămată nu face parte din U.N.B.R., organism căruia nu i s-a recunoscut acest drept.
în același sens a statuat și C.E.D.O., respingând cererea nr. 24057/2003 formulată de P.B. contra României.
în acest context, activitatea desfășurată de lucrătorul de poliție de a se fi sesizat din oficiu pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 281 C. pen. și de a fi reținut legitimația de exercitare a profesiei de avocat a persoanei vătămate până la soluționarea cauzei penale, a fost considerată legală.
Plângerea formulată de petiționar împotriva măsurii dispuse de procuror a fost respinsă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești prin rezoluția nr. 411/II/2/2005 din 17 februarie 2005.
în conformitate cu prevederile art. 2781C. proc. pen., petiționarul a formulat plângere împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale pe care a adresat-o instanței de judecată.
Instanța de fond a considerat legală și temeinică rezoluția atacată, întrucât petiționarul nu profesează avocatura în temeiul Legii nr. 51/1995, astfel că lucrătorul de poliție nu a procedat abuziv la efectuarea de acte de urmărire penală față de acesta.
împotriva acestei sentințe penale a formulat recurs petiționarul M.P., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și în rejudecarea cauzei, să se constate că plângerea sa este întemeiată, lucrătorul de poliție T.A. făcându-se vinovat de săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 3859pct. 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat.
Instanța de fond, judecând plângerea, a verificat rezoluția de neîncepere a urmăririi penale pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, constatând în mod corect că aceasta este legală și temeinică.
Lucrătorul de poliție T.A. nu și-a îndeplinit atribuțiile în mod defectuos; atâta timp cât persoana vătămată nu practică profesia de avocat în condițiile legii, verificările și măsurile întreprinse de acesta în cadrul cercetărilor penale efectuate sunt întemeiate și în conformitate cu sarcinile sale de serviciu.
Așa fiind, Curtea constată că instanța de fond în mod just a respins plângerea petiționarului M.P. și a menținut rezoluția de neîncepere a urmăririi penale, dispusă de procuror.
Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă, ca nefondat, recursul declarat de petiționar și să dispună obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Au fost văzute dispozițiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
← ICCJ. Decizia nr. 3281/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3238/2005. Penal → |
---|