ICCJ. Decizia nr. 3275/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 801 din 15 decembrie 2004, Tribunalul Constanța i-a condamnat pe inculpații:
B.C.;
A.A., în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. b) C. pen., la câte 4 ani și 6 luni închisoare fiecare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost dedusă detenția preventivă, de la 12 ianuarie 2004 la zi, pentru inculpatul B.C. și de la 12 ianuarie 2004 la 21 aprilie 2004, pentru inculpatul A.A.
A fost menținută măsura arestării preventive a inculpatului B.C.
Inculpații au fost obligați în solidar la plata sumelor de 3.000.000 lei despăgubiri pentru daune materiale și la 2.000.000 lei despăgubiri pentru daune morale și fiecare la plata sumei de 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că, în seara de 10 ianuarie 2004, în jurul orelor 21,00, partea vătămată B.C. se afla în barul A. din comuna Limanu, jud. Constanța, localitate de domiciliu, în care se găseau, printre consumatori și inculpații B.C. și A.A., la o masă vecină.
La un moment dat partea vătămată a scos portofelul din buzunar și din interior a luat o bancnotă de 100.000 lei, remițând-o inculpatului B.C., pentru a-i cumpăra coniac iar pentru fiecare inculpat câte o sticlă cu bere, ceea ce s-a și întâmplat.
Observând că partea vătămată avea o sumă de bani mai mare în portofel, inculpatul B.C. i-a propus coinculpatului A.A. să participe la sustragerea acesteia.
De urmare, după ce, în jurul orelor 21,30, pentru vătămată a plecat spre casă, cei doi inculpați au urmărit-o și pe stradă, în apropierea locuinței acesteia, au atacat-o, inculpatul B.C. lovind-o în zona capului și trântind-o la pământ, iar inculpatul A.A. sustrăgându-i portofelul din buzunarul hainei, după care au fugit.
Suma sustrasă, de 3.000.000 lei a fost împărțită de inculpați, care au revenit pentru scurt timp la barul A. și apoi au mers la discoteca din localitate.
Partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat 2-3 zile îngrijiri medicale.
Deși inculpatul A.A. nu a recunoscut participarea sa la săvârșirea faptei nici în cursul urmăririi penale, nici în cel al judecății, iar inculpatul B.C. a revenit, în cursul judecății, asupra recunoașterii faptei, făcută în cursul urmăririi penale, coroborând celelalte mijloace de probă cu declarațiile părții vătămate, care l-a recunoscut, dintre făptuitori, pe inculpatul B.C., a reținut vinovăția ambilor inculpați.
împotriva acestei hotărâri ambii inculpați au declarat apel susținând că nu sunt autorii faptei.
Prin decizia penală nr. 39 din 11 februarie 2005, Curtea de Apel Constanța a respins apelurile inculpaților, ca nefondate, constatând că mijloacele de probă administrate confirmă săvârșirea faptei de tâlhărie de către inculpați.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpatul A.A. care prin apărătorul ales a solicitat achitarea întrucât nu a participat la săvârșirea faptei și restituirea cauzei la procuror în vederea continuării urmăririi penale pentru identificarea făptuitorului.
Verificând hotărârea atacată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul inculpatului A.A., motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 18 din C. proc. pen., nu este fondat.
Potrivit art. 63 alin. (2) C. pen., probele au valoarea mai dinainte stabilită iar, aprecierea acestora se face în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
în cauza de față instanțele, de fond și apel, au făcut o analiză judicioasă a mijloacelor de probă administrate în cele două faze parcurse de procesul penal, identificând în scopul aflării adevărului, elementele de fapt concordante și care îl indică pe inculpatul recurent A.A. coautor, alături de inculpatul B.C., al infracțiunii de tâlhărie în dauna părții vătămate B.C.
Prezența celor doi inculpați în barul A. din comuna Limanu și relația apărută între ei și partea vătămată în legătură cu cinstea făcută de aceasta din urmă, a fost recunoscută de făptuitori.
Martorul V.M., barman, a sesizat prezența părților în local și momentul când partea vătămată a scos portofelul și i-a înmânat 100.000 lei inculpatului B.C. să cumpere băutură, același martor mai observând, întrucât în local se aflau doar 10-12 persoane, și faptul că, la scurt timp după ce a plecat partea vătămată, au ieșit și cei doi inculpați.
La rândul lor, martorii A.C., fratele inculpatului A.A., și H.V. confirmă prezența inculpaților și a părții vătămate în bar, martorii plecând înaintea acestora din local, însă când s-au întors i-au regăsit pe cei doi și toți, împreună, au mers la discotecă.
Aceste declarații sunt relevante în privința stabilirii împrejurării că inculpații B.C. și A.A. au rămas împreună și după părăsirea barului A. imediat după plecarea părții vătămate și încă după acel moment, când tot împreună, mai târziu, s-au întors la același bar.
Aceeași împrejurare rezultă și din declarația martorului T.G., care i-a reîntâlnit pe inculpați în seara faptei în discotecă.
Declarațiile inculpatului B.C., date în cursul urmăririi penale și în fața instanței cu ocazia luării măsurii arestării preventive, susținute și la confruntarea cu inculpatul A.A., potrivit cărora a comis tâlhăria împreună cu acest din urmă inculpat, se coroborează cu elementele de fapt rezultate din declarațiile martorilor, comentate în precedent, precum și cu declarațiile părții vătămate B.C., care l-a recunoscut pe unul dintre cei 2 - 3 agresori în persoana inculpatului B.C., cel care, așa cum s-a arătat, a fost pe tot parcursul serii de 10 ianuarie 2004 în compania inculpatului A.A.
Așa fiind, se reține, rezumativ, că instanțele au valorificat riguros, cu respectarea legii, materialul probator, ajungând logic la concluzia, susținută de probe, a participării inculpatului A.A. la săvârșirea tâlhăriei față de persoana vătămată B.C.
întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârilor nu se constată existența vreunuia dintre celelalte cazuri de casare prevăzute de art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursul inculpatului A.A. urmează să fie respins ca nefondat.
Din pedeapsa aplicată inculpatului A.A. s-a dedus timpul arestării preventive de la 12 ianuarie 2004 la 21 mai 2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3305/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3291/2005. Penal → |
|---|
