ICCJ. Decizia nr. 3294/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 459 din 10 decembrie 2004 a Tribunalului Vrancea a fost condamnat inculpatul M.F., pentru comiterea infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzut și pedepsit de dispozițiile art. 20 C. pen., raportat la art. 174, combinat cu art. 175 lit. c) și i) C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 74 alin. (1) lit. a) și c), alin. (2) C. pen. și art. 76 alin. (2) C. pen., la 2 ani și 8 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au interzis inculpatului M.F. drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în condițiile art. 71 C. pen.
A fost obligat inculpatul M.F. la 20.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă M.V. și s-a luat act că acesta nu a solicitat daune morale.
S-a respins cererea părții vătămate privind obligarea inculpatului la o prestație periodică, ca neîntemeiată.
A fost obligat inculpatul M.F. la despăgubiri civile reprezentând cheltuieli de spitalizare către C.A.S. a municipiului București în sumă de 9.415.140 lei plus dobânda legală calculată de la rămânerea definitivă a sentinței până la achitarea sumei.
A fost obligat inculpatul M.F. la cheltuieli judiciare către stat în sumă de 3.000.000 lei (din care suma de 378.000 lei reprezintă taxa medico-legală, s-a dispus avansarea din fondul Ministerului Justiției până la achitare).
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
între membrii familiei de romi, frații M.N., zis "B." și M.C., zis "C." au avut loc mai multe altercații în zilele de 12, 13 decembrie 2002 și care au culminat cu cele de pe data de 14 decembrie 2002. în această zi, în jurul orelor 14,00, între cele două grupuri de rromi aflate în piața agroalimentară din cartierul Bahne din municipiul Focșani, a avut loc o încăierare la care au participat mai multe persoane, bărbați, femei, minori, toate înarmate cu obiecte contondente.
încăierarea respectivă s-a soldat cu distrugeri de bunuri, tulburarea ordinii și liniștii publice și vătămarea corporală a mai multor persoane implicate. Persoanele vătămate au fost internate la Spitalul Județean Vrancea, după intervenția organelor de poliție, spital în care a continuat conflictul datorită înverșunării de care au dat dovadă cei implicați în conflict.
Dintre cei loviți în cadrul acestei încăierări, cel mai grav a fost vătămat numitul M.V., care a fost lovit în cap cu un corp tăietor despicător (topor sau secure), cauzându-i-se o fractură cu înfundare temporo-parietală dreaptă, cu edem cerebral, pentru care a fost necesară intervenția chirurgicală de urgență.
Din certificatul medico-legal nr. 38/ P din 14 ianuarie 2003 eliberat de Serviciul medico-legal Vrancea a rezultat că victima M.V. a prezentat un traumatism cranio-cerebral care a fost produs prin lovire cu un corp tăietor despicător pentru care au fost acordate 50-55 zile de îngrijiri medicale cu precizarea că leziunile au pus în primejdie viața. în raport de leziunea craniană gravă suferită, obiectul cu care s-a aplicat lovitura, respectiv un obiect tăietor despicător și intensitatea loviturii, s-a apreciat că această faptă întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă la omor calificat.
împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul M.F.
S-a susținut, în primul rând, că în cauză au fost încălcate dispozițiile art. 356 lit. c) C. proc. pen., în sensul că instanța nu a făcut o analiză a probelor care au servit ca temei pentru soluționarea laturii penale a cauzei, cât și a celor care au fost înlăturate, precum și analiza oricăror elemente de fapt pe care se sprijină soluția dată în cauză.
Că din acest motiv se poate aprecia că nu a fost rezolvat fondul cauzei, ceea ce impune desființarea hotărârii, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță în temeiul art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen.
Printr-un al doilea motiv de apel inculpatul a susținut că fapta nu a fost comisă de el, solicitând astfel pe cale de consecință, achitarea în conformitate cu dispozițiile art. 11 pct. 1 lit. c), cu referire la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în susținerea acestui motiv de apel inculpatul, prin apărător, a susținut că depozițiile părților implicate în conflict sunt contradictorii, ceea ce creează un dubiu ce nu poate fi interpretat decât în favoarea sa.
Că instanța a înlăturat vinovăția numitului M.V., reținând că partea vătămată este cea mai în măsură să-l indice pe autorul faptei, dar cum aceasta nu se coroborează și cu alte probe, nu poate fi luată în considerare.
Și, în sfârșit, printr-un al treilea motiv de apel, inculpatul susține că în favoarea lui poate fi reținută circumstanța legală a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum și circumstanțele personale prevăzute de art. 74 C. pen.
A susținut că el este cel care a fost inițial lovit de partea vătămată, solicitând pe cale de consecință redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii acesteia.
Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 47/ A din 2 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul M.F. A obligat apelantul inculpat la cheltuielile judiciare către stat.
Nemulțumit de această hotărâre, inculpatul a atacat-o cu recurs cazurile de casare invocate fiind dispozițiile art. 3859pct. 10, art. 3859pct. 171, art. 3859pct. 18, art. 3859pct. 17, art. 3859pct. 14 C. proc. pen.
Recursul este nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs invocate dar și din oficiu, se constată că prima instanță, printr-o analiză judiciară a probelor administrate în cauză, a stabilit în mod temeinic situația de fapt căreia i-a dat și încadrarea juridică corespunzătoare cu normele de drept incidente.
Contrar celor susținute, se constată că instanța de fond corect a ajuns la concluzia că inculpatul M.F. este autorul infracțiunii și nu o altă persoană, respectiv minorul M.V.
Din sentința motivată cu respectarea dispozițiilor art. 356 C. proc. pen., se constată că prima instanță a reținut în mod corect că, în data de 14 decembrie 2002, în jurul orelor 14,00, în piața agroalimentară din Focșani, a avut loc o încăierare de amploare între membrii celor două familii de rromi, toți înarmați cu obiecte contondente și care au acționat violent, incident ce s-a soldat cu distrugere de bunuri, tulburarea ordinii și liniștii publice și, în final, vătămarea corporală a mai multor persoane, dintre care cel mai grav a fost vătămat M.V.
Așa cum a reținut și prima instanță, cea mai în măsură să indice pe autorul agresiunii este partea vătămată M.V. care descrie cu lux de amănunte cele întâmplate, indicându-l pe inculpat drept cel care i-a cauzat leziunile ce i-au pus viața în primejdie.
Declarațiile părții vătămate se coroborează cu depozițiile martorilor M.C., M.N., M.T., M.N., rude cu aceasta și care au fost prezenți la încăierare.
Din depozițiile martorilor T.F., A.A. persoane neutre, neimplicate în scandal rezultă fără putință de tăgadă că autorul agresiunii este inculpatul M.F.
Aceste declarații se mai coroborează și cu alte mijloace de probă, cum ar fi procesul verbal de recunoaștere din grupul de fotografii, procesele verbale de confruntare din care rezultă, așa cum a reținut și prima instanță, următoarea situație de fapt:
Datorită stării conflictuale care mocnea de două zile între membrii celor două familii de rromi, la data de 14 decembrie 2002, a izbucnit o încăierare în cadrul căreia numitul M.R. a lovit cu cuțitul în zona cervicală pe numitul M.C., fratele victimei M.V. [(această faptă, ca și toate celelalte privind infracțiunile prevăzute de art. 211,art. 321,art. 322 și art. 180 alin. (1) și (2) și art. 217 C. pen., fac obiectul altui dosar)].
Văzând starea de pericol în care se află fratele său C., i-a sărit în ajutor victima M.V., moment în care acesta a fost lovit cu toporul în cap de către inculpatul M.F., care este unchiul agresorului M.R. cauzându-i leziunea craniană care i-a pus viața în primejdie.
în această învălmășeală, unul din frații victimei, și anume M.T., a încercat să-l dezarmeze pe inculpat, lovindu-l cu o lopată peste mâna în care ținea toporul, însă lovitura nu a avut efectul scontat, astfel că inculpatul s-a refugiat într-un magazin alimentar. Până la sosirea organelor de poliție, obiectele corp delict dispăruseră, având în vedere că în jur erau mai multe femei cu port specific țigănesc, putând cu ușurință ascunde obiectele sub vestimentație și să plece de la locul faptei.
în aceste condiții, în mod corect, cele două instanțe au reținut că nu sunt temeiuri pentru achitare pe motiv că fapta nu ar fi fost comisă de inculpat, așa cum s-a solicitat prin motivele de recurs.
De asemenea, nu se confirmă nici existența circumstanței legale a scuzei provocării, deoarece nici unul dintre participanții la încăierare nu au făcut vorbire de existența acesteia.
Tot contrar celor susținute se constată că în cauză s-a efectuat și o operațiune judicioasă de individualizare a sancțiunii penale aplicate cu respectarea tuturor criteriilor înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Se constată, de asemenea, că în favoarea inculpatului au fost reținute circumstanțele legale atenuante prevăzute de art. 74 alin. (1) lit. a) și c) alin. (2) al aceluiași articol și art. 76 alin. (2) C. pen., cu consecințele juridice ce decurg din aceasta asupra pedepsei ce a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege pentru astfel de manifestări infracționale.
Prin urmare, nu sunt temeiuri nici pentru redozarea pedepsei, în sensul micșorării acesteia, așa cum s-a solicitat prin motivele de recurs.
De asemenea, instanța de fond a încadrat juridic corect faptele reținute în sarcina inculpatului, astfel că solicitarea acestuia referitoare la schimbarea încadrării juridice în art. 322 alin. (3) C. pen. (infracțiunea de încăierare) este neîntemeiată.
în drept, fapta inculpatului M.F. de a lovi victima M.V., care se afla într-un loc public, cu un topor într-o zonă vitală a corpului uman, cauzându-i leziuni care i-au pus viața în primejdie, rezultatul letal neproducându-se datorită îngrijirilor medicale de specialitate de care a beneficiat cu promptitudine victima, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174, combinat cu art. 175 lit. c) și i) C. pen.
Din oficiu, nu s-au constatat cazuri de casare, din cele prevăzute la art. 3859C. proc. pen.
Față de aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F..
în conformitate cu art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3267/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3290/2005. Penal → |
|---|
