ICCJ. Decizia nr. 3299/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 15 din 1 martie 2005, pronunțată în dosarul nr. 129/P/2005, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea petiționarei D.V. împotriva rezoluțiilor date în dosarele nr. 80/P/2004, respectiv 216/P/2004, ambele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. Dosarele priveau pe S.T. și R.G.V., procurori și F.C.P. ofițer de poliție, reclamați de persoana vătămată (recurentă în prezenta cauză), pentru săvârșirea infracțiunilor de favorizare a infractorului, prevăzută și pedepsită de art. 204 C. pen., abuz în serviciu, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), fals intelectual în înscrisuri oficiale fapte comise conform afirmațiilor persoanei vătămate cu prilejul efectuării urmăririi penale și emiterii soluțiilor în dosarele penale nr. 1328/P/1999, nr. 3772/P/2000 ca și dosarul nr. 1613/P/2002 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tg. Jiu și Parchetului de pe lângă Tribunalul Gorj. în esență primul dosar avea ca obiect un accident de circulație în care victimă a fost soțul recurentei. Celelalte două sunt cauze derivate unul privind pe R.G. reclamat pentru mărturie mincinoasă, iar celălalt pe C.I. reclamat pentru abuzuri săvârșite la fostul loc de muncă al victimei, D.A. și împotriva acestuia printre altele diminuarea salariului.
în legătură cu toate aceste cauze s-au făcut plângeri adresate procurorului ierarhic, s-au efectuat acte premergătoare împotriva celor doi procurori și a ofițerului de poliție și s-au dat soluțiile contestate prin prezentul recurs. Din motivele de recurs se susține că procurorul S.T. a părtinit pe autorul accidentului de circulație B.A.C. care nu numai că a fost trimis în judecată pentru accidentul comis, dar a și fost condamnat fiind obligat la despăgubiri civile atât sub forma unor sume globale cât și la prestație periodică. în cadrul procesului s-a rezolvat și chestiunea răspunsului Societății de asigurare A. S.A. S-a mai reținut că procurorii, respectiv ofițerul de poliție și-au îndeplinit obligațiile de serviciu în limitele legii în ce privește răspunderea penală a celor reclamați pentru diverse infracțiuni de către reclamantă, iar latură civilă în dosarul privind accidentul de circulație s-a soluționat având în vedere principiul disponibilității părților.
Instanța la rândul său pentru a pronunța sentința nr. 15/2005 a avut în vedere toate actele depuse prin atașarea dosarelor penale, a rezoluțiilor și ordonanțelor emise de procurori astfel că a reținut în mod corect că nici procurorii S.T., R.G.V. și nici ofițerul de poliție F.C.P. nu au săvârșit fapte de natură penală. S-a reținut totodată că unele disfuncționalități în realizarea urmăririi penale și soluționarea dosarelor în care este interesată recurenta D.V. pot constitui abateri de altă natură nu însă infracțiuni.
Față de considerentele ce preced, criticile recursului sunt neîntemeiate, acesta urmând să fie respins ca nefondat.
A fost obligată recurenta la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3307/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3296/2005. Penal → |
|---|
