ICCJ. Decizia nr. 3296/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 131 din 2 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost condamnat inculpatul R.D. la pedeapsa de 15 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 - art. 175 lit. c) C. pen.
în temeiul art. 65 din același cod, a fost aplicată inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
A fost menținută starea de arest a inculpatului și s-a computat perioada arestării preventive cu începere de la 20 iulie 2004 la zi.
Conform art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat pe perioada executării pedepsei la tratament medical până la însănătoșire.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea unui baston din lemn folosit de inculpat la săvârșirea faptei.
Sub aspectul laturii civile s-a luat act că în cauză nu s-au formulat pretenții civile.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:
La data de 19 iulie 2004, pe fondul unui conflict spontan, în timp ce se aflau în locuința situată în orașul Voluntari, inculpatul R.D. i-a aplicat soției sale, R.I., mai multe lovituri cu un corp dur la nivelul capului, în urma cărora victima a decedat în scurt timp.
După săvârșirea faptei, inculpatul a târât cadavrul prin casă și curte și l-a aruncat în fosa septică, după care a luat măsuri pentru îndepărtarea urmelor de sânge din camera unde s-a produs agresiunea.
Situația, de fapt expusă, a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, planșelor foto executate în cauză, raportului de autopsie medico-legală, raportului de expertiză biocriminalistică, raportului de expertiză medico-legală psihiatrică, depozițiilor martorilor R.M., R.M., R.D., R.V., R.A.R., probe coroborate cu declarațiile inculpatului.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 150 din 4 martie 2005, a respins apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat netemeinicia sentinței atacate.
împotriva deciziei penale menționate, inculpatul a declarat recurs prin care a reiterat motivul de apel, și anume reducerea pedepsei aplicate.
Recursul nu este fondat.
Instanțele de fond și de apel au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta săvârșită în textul de lege mai sus arătat, iar în ceea ce privește individualizarea pedepsei au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 52 și art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, la stabilirea cuantumului sancțiunii, s-a ținut seama, pe de o parte, de gradul deosebit de ridicat al faptei comise, dedus din împrejurările în care infracțiunea a fost comisă, de consecințele ireparabile ale faptei, iar pe de altă parte, de datele ce caracterizează persoana făptuitorului.
Sub acest ultim aspect instanțele au avut în vedere vârsta înaintată a inculpatului, discernământul scăzut al acestuia în momentul săvârșirii faptei, dar și atitudinea oscilantă pe parcursul procesului penal (în faza de urmărire penală a recunoscut constant infracțiunea comisă, însă în faza de cercetare judecătorească a revenit asupra declarațiilor inițiale).
Toate aceste elemente de circumstanțiere ale faptei și făptuitorului au fost analizate de prima instanță, verificate de instanța de control judiciar, astfel că sancțiunea aplicată, în cuantumul minim prevăzut de textul sancționator, este bine dozată, motiv pentru care recursul declarat de inculpat nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării preventive, iar în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3299/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3305/2005. Penal → |
|---|
