ICCJ. Decizia nr. 3305/2005. Penal
| Comentarii |
|
Tribunalul Timiș, prin sentința penală nr. 119 din 19 ianuarie 2005, pronunțată în dosar nr. 8362/P/2004, în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și c) și alin. (21) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.F. la pedeapsa de:
- 10 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), în limitele art. 71 C. pen.
în baza art. 356 C. proc. pen., deduce din pedeapsă durata reținerii și arestului preventiv de la 29 septembrie 2004 la zi și a menținut măsura arestării inculpatului.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpat a corpurilor delicte înregistrate la poziția nr. 26/2004 în registrul de Corpuri Delicte din cadrul Tribunalului Timiș.
A constatat că partea vătămată A.I. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata sumei de 7.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
în seara zilei de 29 septembrie 2004, în jurul orelor 22,00, inculpatul se deplasa pe str. Intrarea Plantelor din Timișoara, având asupra sa un spray paralizant și un briceag. Trecând prin fața imobilului cu nr. 1, a observat autoturismul Dacia 1310 cu parcat în fața blocului.
Ca urmare, inculpatul a forțat portiera din fața autoturismului și a pătruns în interior de unde prin smulgere și cu ajutorul briceagului a sustras radiocasetofonul mașinii (la locul faptei au fost evidențiate urme de tăiere și smulgere a capeților conductorilor electrici ai radiocasetofonului). Inculpatul apoi a introdus radiocasetofonul într-o plasă albă ce o avea asupra lui, a băgat briceagul în buzunarul hainei și a intenționat să plece. între timp o vecină de bloc a părții vătămate A.I., proprietarul autoturismului a sesizat că se întâmplă ceva la autoturism și l-a alertat pe A.I. Față de această situație, partea vătămată A.I. a coborât în fața blocului și a constatat că ușa din față partea stângă a autoturismului său este întredeschisă, iar radiocasetofonul cu suport era smuls și lipsea. Totodată, partea vătămată l-a văzut pe inculpat ascuns în gardul viu de lângă bloc la circa 10 m, de locul unde era parcat autoturismul, împrejurare în care partea vătămată s-a apropiat de inculpat întrebându-l ce face și ce are în plasă de naylon pe care cel în cauză o ținea strâns sub braț. Atunci inculpatul i-a răspuns părții vătămate că nu are nimic în plasa de naylon și a vrut să fugă, moment în care partea vătămată l-a prins pe acesta de umărul din spate, însă inculpatul s-a întors brusc, pulverizându-i părții vătămate în ochi spray paralizant pentru a-și asigura scăparea. în continuare, a urmat o scurtă luptă între partea vătămată și agresor, ocazie cu care partea vătămată și-a observat radiocasetofonul cu suport sustras din autoturism. în cele din urmă, partea vătămată A.I. a reușit imobilizarea agresorului căruia i-a căzut din haină și briceagul cu prăsele din plastic de culoare roșu închis, în sprijinul părții vătămate intervenind și vecinii de bloc, respectiv martorii R.P. și C.T., ce au ajutat la ținerea agresorului până la sosirea la fața locului a organelor de poliție care l-au identificat pe agresor, în persoana inculpatului B.F.
în urma agresiunii suferite, partea vătămată A.I. a necesitat 7 zile de îngrijiri medicale necesare vindecării arsurilor corneo - conjuctivale chimice, tubul sprayului paralizant inscripționat NATO folosit de inculpat împotriva părții vătămate fiind ridicat și urmând dosarul alăturat.
împotriva sentinței penale nr. 119 din 19 ianuarie 2005 a Tribunalului Timiș, pronunțată în dosar nr. 8362/P/2005, în termen legal a declarat apel inculpatul solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și rejudecând cauza, în principal să se dispună achitarea inculpatului întrucât este nevinovat, iar în subsidiar să se reducă pedeapsa având în vedere că este tânăr și că are o situație familială grea.
Prin decizia penală nr. 133/ A din 4 aprilie 2004 s-a respins apelul ca nefondat.
S-a reținut că, examinând legalitatea și temeinicia sentinței prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat cât și din oficiu, în baza probelor administrate în cauză, prima instanță a reținut corect starea de fapt, a făcut o corectă încadrare juridică a faptei în dispozițiile legale, iar în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a aplicat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptei și persoana inculpatului care este recidivist în condițiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Susținerea inculpatului că este nevinovat s-a mai reținut că este infirmată de probele administrate în cauză și anume: procesul verbal de constatare a faptei, declarațiile părții vătămate și a martorilor ascultați în cauză, iar reducerea pedepsei nu se justifică având în vedere că inculpatul este recidivist pentru fapte similare cât și condițiile concrete în care a fost comisă fapta.
împotriva acestei decizii a formulat recurs inculpatul care a criticat greșita condamnare solicitând achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Așa cum s-a reținut de cele două instanțe, vinovăția inculpatului a rezultat din toate probele administrate în cauză astfel că există nici un dubiu că inculpatul este cel care, în seara de 29 septembrie 2004, a sustras radiocasetofonul ce era montat în autoturismul părții vătămate A.I., iar ulterior pentru a-și asigura scăparea i-a pulverizat acestuia în ochi spray paralizant.
Nici individualizarea pedepsei nu se justifică a fi schimbată întrucât la pedeapsa aplicată s-a dat eficiență tuturor criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), starea de recidivă și comportamentul inculpatului pe parcursul procesului penal care în perioada probelor evidente de vinovăție nu și-a recunoscut fapta, sunt tot atâtea motive care să conducă la concluzia că pedeapsa din 10 ani este aptă să-și atingă scopul astfel cum este circumscris în dispozițiile art. 52 C. pen.
în baza art. 3859pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3296/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3275/2005. Penal → |
|---|
