ICCJ. Decizia nr. 3307/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 99 din 20 februarie 2004, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul P.M., la 3 pedepse a câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de dare de mită, prevăzută de art. 255 C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., urmând ca potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 2 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 558 din 7 martie 2003 a Judecătoriei Brașov, iar în baza art. 864C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 74 din 30 martie 2001 a Judecătoriei Brașov, urmând ca, prin contopirea primei pedepse cu pedepsele aplicate în cauză și prin adăugarea celei de a doua, inculpatul să execute în final 6 ani și 6 luni închisoare.
S-a dedus, din pedeapsa aplicată perioadele cât inculpatul a fost arestat preventiv, respectiv de la 28 septembrie 1999 până la 26 ianuarie 2000.
S-a luat act că prejudiciul cauzat părții vătămate SC T. SA Brașov a fost recuperat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că, în noaptea de 23 iunie 2002, inculpatul P.M. le-a promis diferite sume de bani paznicilor de la SC T. SA Brașov, I.A., B.I. și V.P., pentru a-i remite două blocuri motor în valoare de 20.690.000 lei, din incinta societății comerciale respective.
Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 218 din 16 iunie 2004, a respins apelul prin care inculpatul solicita redozarea pedepsei.
împotriva menționatelor hotărâri, inculpatul P.M. a declarat prezentul recurs, reiterând motivul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen., invocat în apel, în sensul că pedepsele aplicate sunt prea severe în raport de împrejurarea că cele două blocuri motor au fost scoase din incinta SC T. SA Brașov de către cei trei paznici.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivul de casare invocat în recurs, cât și din oficiu, se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrarea juridică în prevederile art. 255 C. pen. (trei fapte) și art. 26, raportat la art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) și g) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., fiind corespunzătoare.
Din probele administrate (declarația paznicilor V.P., I.A. și B.I., procesele verbale de constatare întocmite de poliție cu ocazia depistării bunurilor sustrase și declarațiile martorului H.S., coroborate cu recunoașterile inculpatului) rezultă, fără dubiu, că în noaptea de 23 iunie 2002, inculpatul și-a însușit două blocuri motor în valoare de 20.690.000 lei, scoase din incinta SC T. SA Brașov de către paznicii I.A., B.I. și V.P., în urma promisiunii unor sume de bani făcute anterior de acesta.
Susținerile inculpatului, în sensul că inițiativa comiterii faptelor ar fi aparținut paznicilor nu se confirmă din probele existente la dosar rezultând dimpotrivă că anterior inculpatul P.M. i-a controlat, în mod repetat, pe cei trei și le-a promis diferite sume de bani pentru a-i scoate din incinta unității cele două blocuri motor de tractor.
Referitor la pedepsele aplicate inculpatului se constată că acestea sunt corect individualizate, la stabilirea lor, instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social al infracțiunii comise cât și persoana infractorului, care este cunoscut cu antecedente penale, aplicându-se în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen. și s-a sustras de la urmărirea penală.
întrucât din actele dosarului nu rezultă nici existența unor motive de casare din cele prevăzute de art. 3859alin. penultim C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de inculpatul P.M. să fie respins, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3309/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3299/2005. Penal → |
|---|
