ICCJ. Decizia nr. 3390/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 163 din 9 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, a respins cererea formulată de condamnatul P.I., de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1294/2003, a aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța hotărârea, instanța a reținut că motivele invocate de condamnat, ținând de situația grea din punct de vedere material în care se află mama și fiicele sale minore, nu este dintre cele care să constituie împrejurări speciale pentru ca executarea, de către el, a pedepsei, să aibă consecințe grave pentru familia sa.
împotriva sentinței, condamnatul a declarat apel, motivul invocat fiind nelegalitatea hotărârii, odată ce ancheta socială dispusă și efectuată în cauză, a relevat că cele susținute în cerere sunt veridice.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauză cu minori și familie, prin decizia penală nr. 167 din 7 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Nemulțumit și de decizia pronunțată în apel, condamnatul a declarat recurs, și în această cale de atac, motivul invocat fiind necesitatea rezolvării problemelor copiilor săi, aflați într-o situație dificilă, agravantă de continuarea executării de către el, a pedepsei a cărei întâmpinare a solicitat-o.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455 C. proc. civ., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă în cazurile și în condițiile prevăzute în art. 453, iar la lit. c) a primului aliniat al acestui text de lege, se înscrie cazul "când din contra unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru familie _".
Raportând la cauză, aceste dispoziții legale, se reține că ancheta socială întreprinsă de Primăria sectorului 1, la domiciliul mamei condamnatului a relevat că aceasta, locuiește împreună cu concubinul ei, într-un imobil la curte, format dintr-o cameră, hol și o bucătărie, luminate electric, având apă curentă, ea realizând venituri ocazionale, iar cele două fiice, rezultate din relații de concubinaj diferite, sunt îngrijite una de bunica maternă, iar cealaltă de bunica paternă. Ambele fiice au fost în îngrijirea bunicilor, încă din 1996, una și din anul 2000, cealaltă, deci înainte de încarcerarea condamnatului. în ce o privește pe mama condamnatului, nici cu privire la acesta nu s-a făcut dovada unor împrejurări speciale.
Față de cele de mai sus, se reține că în cauză nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
în consecință, recursul declarat de condamnat nefiind fondat, a fost respins în baza dispozițiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 C. proc. pen., recurentul-condamnat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3160/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3128/2005. Penal → |
|---|
