ICCJ. Decizia nr. 3160/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 121/F, pronunțată în ședința publică de la 2 februarie 2005, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și a art. 16 din Legea nr. 143/2000, a condamnat pe inculpatul N.R., la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile prevăzute de art. 65 din același cod.
S-a făcut aplicarea art.71 și 64 C. pen.
în baza art. 61 C. pen., a fost revocată liberarea condiționată din executarea pedepsei de 4 ani și 2 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 943/2001, a Judecătoriei sectorului 1 București și a contopit restul rămas neexecutat din pedeapsa aplicată pentru fapta dedusă judecății, de 360 de zile, urmând ca inculpatul să execute 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., în condițiile art. 65 C. pen., cu aplicarea art. 71 și 64 din același cod.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenția de la 2 septembrie 2004, la 2 februarie 2005; în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului.
Instanța a dispus restituirea sumei de 2.750.000 lei depusă la C.E.C., agenția Mihai Bravu, cu chitanța nr. 42.30.01/04/40.86/000177 din 2 septembrie 2004.
S-a constatat consumată în analizele de laborator, cantitatea de 0,03 gr de heroină, în amestec cu cofeina.
în baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul, la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare, statului, din care 800.000 lei, onorariul avocatului din oficiu, s-a dispus a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele considerente:
S-a reținut prin actul de trimitere în judecată, că la data de 2 septembrie 2004, în baza denunțului numitului C.I., a fost organizat un flagrant pentru prinderea inculpatului și, în acest sens, acesta a pus la dispoziția poliției, suma de 250.000 lei, ale căror serii au fost consemnate în procesul-verbal, iar flagrantul a fost realizat în prezenta martorului M.C.
în jurul orelor 19.30, denunțătorul, martorul și organele de poliție s-au deplasat pe Calea Griviței; în apropierea imobilului de la nr. 37, martorul l-a strigat pe inculpat, care a încasat banii și i-a dat denunțătorului, o doză de heroină.
La percheziția corporală a inculpatului, s-a găsit suma de 3 milioane lei, printre care și bancnotele înseriate.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel, inculpatul N.R., criticând-o pentru netemeinicie, sub aspectul individualizării pedepsei, apreciind că pedeapsa aplicată este prea mare și a solicitat a se da eficiență dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000, întrucât a colaborat cu organele de poliție.
Prin decizia nr. 210 din 22 martie 2005, a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
A dedus perioada arestării preventive, de la 2 septembrie 2004, la 22 martie 2005 și a menținut starea de arest a inculpatului:
împotriva acestei decizii a declarat recurs, inculpatul N.R., reiterând motivele invocate la instanța de apel.
înalta Curte, examinând cauza, atât din punctul de vedere al motivelor de recurs invocate, cât și sub toate aspectele, a constatat că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
La individualizarea pedepsei, instanța de fond a avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dând eficiență deplină art. 16 din Legea nr. 143/2000. A avut în vedere, de asemenea, că fapta săvârșită de inculpat prezintă un grad sporit de pericol social, iar acesta, deși în vârstă de numai 24 ani, nu are ocupație și a mai fost condamnat anterior, pentru infracțiuni de furt calificat, inculpatul săvârșind infracțiunea pentru care a fost trimis în judecată, în stare de recidivă postcondamnatorie.
în mod corect, instanțele au reținut că pe parcursul procesului, inculpatul a avut constant o atitudine sinceră și cooperantă, însă având în vedere persoana acestuia, pedeapsa de 5 ani aplicată de instanța de fond este de natură a atinge scopul preventiv și educativ prevăzut de legiuitor.
Pentru aceste considerente, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursul inculpatului a fost respins, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive, de la 2 septembrie 2004, la 19 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3241/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3390/2005. Penal → |
|---|
