ICCJ. Decizia nr. 3356/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3356/2005
Dosar nr. 1871/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10 din 11 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, s-a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 492/2002 a aceleiaşi instanţe formulată de petentul G.J.X.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că motivele invocate de revizuient, respectiv încălcarea dreptului la apărare, lipsa rolului activ al instanţei şi aprecierea greşită a materialului probator de către instanţa care a judecat fondul cauzei nu se încadrează în cazurile prevăzute expres şi limitativ în dispoziţiile art. 394 C. proc. pen.
Prin Decizia penală nr. 158/A/2005, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul revizuientului G.J.X. reţinând că hotărârea primei instanţe este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei a declarat recurs revizuientul care susţine că în cauză este aplicabil cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., deoarece instanţele nu au avut rol activ au apreciat greşit probele administrate, nu s-au pronunţat asupra cererii formulate de revizuient de trimitere a cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale. Recurentul revizuient critică hotărârile şi pentru nerespectarea prevederilor art. 397 alin. (3) C. proc. pen., de către procuror care nu l-a chemat să-şi completeze sau precizeze cererea.
Recursul nu este fondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti definitive.
Potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută pentru 5 motive expres prevăzute de lege.
Revizuientul, aşa cum s-a arătat, a precizat expres motivele pentru care cere revizuirea hotărârii de condamnare. Examinând prevederile art. 394 C. proc. pen., Curtea constată că nici unul din cazurile de revizuire nu se regăsesc între cele invocate de recurent şi care au fost examinate de instanţe în cursul procesului penal soluţionat prin condamnarea acestuia.
Prin urmare în mod corect au reţinut instanţele că petentul a cerut revizuirea hotărârii de condamnare în cazuri şi condiţii neprevăzute de lege şi a respins cererea ca inadmisibilă.
Nici motivul potrivit căruia procurorul trebuia să-l cheme pe revizuient conform art. 397 alin. (3) C. proc. pen., pentru completarea sau precizarea cererii nu este fondat.
Astfel, din examinarea dispoziţiilor art. 399 alin. (1) C. proc. pen., rezultă că după introducerea cererii de revizuire procurorul ascultă, dacă este cazul potrivit art. 397 alin. (3) din acelaşi cod, pe revizuient. Rezultă prin urmare că nu în toate cazurile procurorul cheamă revizuientul pentru a-l asculta. În prezenta cauză faţă de motivele invocate de petent care sunt străine de motivele legale de revizuire procurorul a avut temeiuri să nu-l asculte pe petent.
Prin urmare, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul condamnat G.J.X. împotriva deciziei penale nr. 158/ A din 3 martie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Obligă recurentul condamnat revizuient să plătească suma de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3342/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3359/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
