ICCJ. Decizia nr. 3342/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3342/2005
Dosar nr. 2387/2005
Şedinţa publică din 27 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 10/ CEA din 21 februarie 2005, Tribunalul Constanţa a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul C.V., privind sentinţa penală nr. 673 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul nr. 921/2003, definitivă prin neapelare la 16 ianuarie 2004.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat condamnatul la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 200.000 lei onorariu avocat oficiu, ce s-a avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Din considerentele hotărârii rezultă că Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanţa a înaintat instanţei cererea condamnatului C.V., prin care solicită revizuirea sentinţei penale nr. 673 din 25 noiembrie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în dosarul penal nr. 921/2003, definitivă prin neapelare la 16 ianuarie 2004.
Prin sentinţa a cărei revizuire se cere, revizuientul a fost condamnat la o pedeapsă de 8 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen. şi la o pedeapsă de 6 luni închisoare, pentru comiterea infracţiunii, prevăzute de art. 180 alin. (2) C. pen.
Revizuientul a susţinut că instanţa de fond nu a ţinut cont de starea sa psihică la momentul comiterii faptelor, stare consemnată în raportul psihiatric efectuat la I.M.L. Mina Minovici Bucureşti.
În drept, cererea este întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
Tribunalul, în soluţionarea cererii de revizuire, a constatat că aceasta este neîntemeiată, deoarece din raportul medico-legal invocat nu rezultă că revizuientul la data comiterii faptei nu ar fi avut discernământ, iar pe calea revizuirii nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii pentru fapte şi împrejurări cunoscute şi verificate de instanţa care a soluţionat cauza, chiar dacă inculpatul nu a exercitat nici o cale de atac.
Condamnatul revizuient a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 10/ CEA din 21 februarie 2005.
În criticile aduse hotărârii atacate, revizuientul apelant a arătat că, aceasta este netemeinică deoarece, chiar pe calea revizuirii trebuia să se constate că la data comiterii faptei şi-a cerut scuze părţii vătămate, arătând că regretă comiterea faptei.
Prin Decizia nr. 94/ P din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală, s-a respins, ca nefondat, apelul condamnatului revizuient, reţinându-se că la judecarea cauzei în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 673 din 25 noiembrie 2003, instanţa a avut în vedere raportul medico-legal invocat din care rezultă că inculpatul prezintă o tulburare organică de personalitate de tip impulsiv exploziv post tcc. comiţialitate secundară amnestică. Din acelaşi act medical, avizat de Comisia de Avizare şi Control din cadrul I.N.M.L. Mina Minovici Bucureşti, mai rezultă că, la data săvârşirii faptei, condamnatul avea păstrată capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi avea discernământul păstrat în raport cu fapta pentru care este cercetat.
Împotriva acestei decizii condamnatul revizuient a declarat recurs, în termen legal, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie sub aspectul greşitei respingeri a cererii, reiterând motivele din cererea introductivă şi apel.
Examinând recursul declarat de revizuientul condamnat prin prisma motivelor invocate, Înalta Curte consideră că acesta este nefondat întrucât existenţa unei cauze care înlătură caracterul penal al faptei, iresponsabilitatea, nu poate fi constată în calea extraordinară de atac a revizuirii pe baza actelor medicale deja existente la dosarul de fond al cauzei, deoarece acestea nu constituie un fapt sau o împrejurare ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, conform art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Pe de altă parte, condamnatul nu a indicat acte medicale noi, de natură să schimbe concluziile expertizei medico - legale psihiatrice, avizată de Comisia de Avizare şi Control de pe lângă I.N.M.L. Bucureşti, acestea fiind în sensul existenţei discernământului în raport cu fapta pentru care a fost cercetat.
Pentru aceste motive, văzând şi prevederile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul revizuientului condamnat, pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat în baza prevăzută de art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul C.V. împotriva deciziei penale nr. 94/ P din 1 aprilie 2005 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă condamnatul revizuient să plătească suma de 800.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3341/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3356/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
