ICCJ. Decizia nr. 3359/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3359/2005
Dosar nr. 1831/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă ;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 1495 din 25 noiembrie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost condamnat inculpatul D.D. la 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Conform art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2669/2001 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti şi s-a dispus executarea acesteia alături de pedeapsa de 10 ani închisoare urmând ca în final inculpatul D.D. să execute 11 ani şi 10 luni închisoare.
S-a constatat că în cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2669/2001 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 11 septembrie 2001 – 13 noiembrie 2001.
Conform art. 65 C. pen., tribunalul a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei.
În baza art. 71 C. pen., i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.
Prin aceeaşi sentinţă a mai fost condamnat şi inculpatul V.G.D. la pedeapsa de 10 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de complicitate la tâlhărie, prevăzută de art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
Conform art. 83 C. pen., a fost revocată suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2669/2001 a Judecătoriei sector 1 Bucureşti, sancţiune care a fost cumulată cu cea aplicată în prezenta cauză, dispunându-se ca în final inculpatul V.G.D. să execute pedeapsa de 12 ani închisoare.
Instanţa a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv în perioada 11 septembrie 2001 – 19 decembrie 2001, în cauza în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 2669/2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Conform art. 65 C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a), şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani şi s-a făcut aplicaţiunea prevederilor art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Tribunalul a menţinut starea de arest a inculpatului D.D. şi a dedus detenţia preventivă a acestuia începând cu data de 18 mai 2004 la zi, V.G.D. fiind arestat în altă cauză.
În latură civilă, s-a luat act că partea vătămată B.A.Şt. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, la data de 17 mai 2003, în jurul orelor 22,00, partea vătămată B.A.Şt. s-a deplasat cu autoturismul proprietate personală, pe Bulevardul Ştefan cel Mare din Bucureşti.
Ajungând la intersecţia Ştefan cel Mare cu Calea Dorobanţi, în direcţia Piaţa Victoriei, partea vătămată a oprit la culoarea roşie a semaforului, moment în care inculpaţii, care au traversat strada dinspre Ambasada Turciei spre blocul Perla, s-au uitat insistent în interiorul autoturismului. Partea vătămată a blocat portierele şi, la scurt timp, motivează prima instanţă, a auzit un zgomot puternic, a observat că a fost spart geamul de la portiera din dreapta, cioburile rănind-o şi a observat că unul din făptuitori identificat în persoana lui D.D. a introdus mâna în autoturism şi i-a sustras geanta cu telefonul mobil, aflate pe scaunul din dreapta conducătorului auto. Împreună cu inculpatul V.G.D., inculpatul D.D. a fugit către strada Hatmanul Arbore.
În acest timp, organele de poliţie, care efectuau serviciul de patrulare, i-a observat pe inculpaţi, în momentul în care s-au urcat într-un autoturism Dacia 1310 oprit în trafic, identificând pe martorul P.M. ca fiind conducătorul auto al maşinii şi pe cei doi inculpaţi.
Tribunalul a mai constatat că, în prezenţa martorilor asistenţi P.S. şi M.I., organele de poliţie au găsit sub scaunul stânga faţă, un cuţit ce avea inscripţionat cuvântul P., iar în partea din faţă dreapta jos, s-a găsit o geantă din piele de culoare maro în care se aflau buletinul de identitate, paşaportul, legitimaţia de serviciu, permisul de conducere şi certificatul de înmatriculare al autoturismului, toate pe numele B.A.Şt., un portmoneu cu suma de 105 Euro şi 530.000 lei, precum şi alte bunuri aparţinând părţii vătămate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 85 din 8 februarie 2005, a admis apelurile declarate de inculpaţi împotriva sentinţei primei instanţe care a fost desfiinţată în parte şi au fost deduse din pedepsele aplicate acestora perioadele executate de aceştia de la 11 septembrie 2001 la 13 noiembrie 2001, pentru D.D. şi de la 11 septembrie 2001 la 19 decembrie 2001, pentru V.G.D., menţinând celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate.
Referitor la pedepsele aplicate, Curtea a apreciat că acestea au fost just individualizate, ţinându-se seama de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), de gradul de pericol social al faptelor săvârşite şi de circumstanţele personale ale inculpaţilor care au comis infracţiunile în stare de recidivă postcondamnatorie.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii, invocând dispoziţii art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., au susţinut că pedepsele aplicate sunt prea severe şi au solicitat reducerea lor prin aplicarea dispoziţiilor art. 74 – art. 76 C. pen.
Înalta Curte, verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată că recursurile sunt nefondate.
Instanţele au reţinut o corectă situaţie de fapt ce nu a fost contestată de inculpaţi, astfel cum a fost prezentată pe larg în considerentele hotărârilor atacate, iar încadrarea juridică este legală.
Pedepsele aplicate de către instanţa de fond şi menţinute de instanţa de apel răspund scopului cerut de art. 52 C. pen., fiind avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 din acelaşi cod, respectiv gravitatea deosebită a faptelor, atitudinea procesuală a făptuitorilor şi perseverenţa infracţională a acestora care au comis faptele în stare de recidivă postcondamnatorie.
În cauză nu se pot reţine în favoarea inculpaţilor circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., având în vedere pericolul social concret al infracţiunilor săvârşite, împrejurarea că D.D. ajutat de V.G.D. a spart geamul de la portiera dreapta a autoturismului părţii vătămate, oprit la stop şi i-a sustras geanta cu acte şi bani şi telefonul mobil. De asemenea, a fost avut în vedere profilul moral al fiecărui inculpat care anterior au fost condamnaţi pentru fapte asemănătoare, nu erau încadraţi în muncă şi îşi asigurau existenţa prin comiterea unor fapte antisociale.
Pentru aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în bazaart. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va respinge recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate.
Conform art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.D., timpul arestării preventive de la 18 mai 2003 la 30 mai 2005 şi se va constata că inculpatul V.G.D. este arestat în altă cauză.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenţii vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii D.V.D. şi V.G.D. împotriva deciziei penale nr. 85 din 8 februarie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului D.V.D., timpul arestării preventive de la 18 mai 2003 la 30 mai 2005.
Constată că inculpatul V.G.D. este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurentul inculpat D.V.D. să plătească statului suma de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă pe recurentul inculpat V.G.D. să plătească statului suma de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3356/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3385/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
