ICCJ. Decizia nr. 3379/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3379/2005
Dosar nr. 3166/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 352/ F din 17 martie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat, între alţii, pe inculpatul C.E.E. la 4 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.
Împotriva hotărârii primei instanţe, între alţii, inculpatul C.E.E. a declarat apel.
La termenul din 9 mai 2005, fixat pentru judecarea apelurilor, prin încheierea pronunţată în aceeaşi zi în dosarul nr. 1287/2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat că temeiurile care au determinat arestarea iniţială a inculpatului subzistă şi justifică în continuare privarea de libertate şi, în consecinţă, conform dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a acestuia.
Împotriva acestei încheieri, inculpatul a declarat recurs.
Recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că probele administrate, în temeiul cărora inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, nu au modificat presupunerea că inculpatul a comis fapta pentru care este judecat, respectiv infracţiunea de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.
Ca atare, în mod judicios instanţa de apel a apreciat că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului subzistă şi că acestea impun menţinerea detenţiei preventive.
Pe de altă parte, inculpatul nu a propus şi nu s-au administrat probe care să ducă la concluzia că elementele constitutive ale ordinii de drept, ca deziderate de apărare a acesteia, cu referire în special la înlăturarea riscului repetabilităţii faptelor penale, ar fi asigurate în acest caz prin judecarea cauzei penale cu inculpatul în stare de libertate.
Prin urmare, încheierea atacată este temeinică şi legală, nesupusă nici unuia din cazurile de casare prevăzute în art. 3859 C. proc. pen.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
Totodată, în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, recurentul-inculpat C.E.E. va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.E.E. împotriva încheierii din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 1287/2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3378/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 338/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs → |
|---|
