ICCJ. Decizia nr. 3380/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3380/2005
Dosar nr. 3167/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 mai 2005, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, în dosarul nr. 1511/2005 s-a dispus printre altele, menţinerea stării de arest a inculpatului G.C. în temeiul dispoziţiilor art. 3002 raportat la art. 160b alin. (3) C. proc. pen., urmând ca la termenul stabilit să se judece apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 376 din 23 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării inculpatului se menţin şi se justifică în continuare privarea de libertate a acestuia, gravitatea faptelor pentru care acesta a fost condamnat de prima instanţă demonstrând pericolul pentru ordinea publică, prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen.
Împotriva încheierii a declarat recurs inculpatul G.C. care, prin apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii, revocarea arestării preventive şi punerea sa de îndată în libertate.
Înalta Curte, verificând încheierea atacată pe baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, constată că recursul este nefondat.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a reţinut corect că, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, prin încheierea din 28 februarie 2004 a Tribunalului Bucureşti în baza căreia a fost emis mandatul de arestare preventivă nr. 82 din 21 din 28 februarie 2004, iar ulterior prelungirea acesteia, nu au încetat să existe şi mai mult inculpatul a fost condamnat de instanţa de fond la o pedeapsă rezultantă de 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Astfel, prin sentinţa penală nr. 376 din 23 martie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, G.C. a fost condamnat la 8 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2), art. 76 lit. a) C. pen., art. 80 C. pen.
Conform art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 25/2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, şi s-a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul a mai fost condamnat la 2 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În temeiul art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 25/2002 a Tribunalului Bucureşti şi s-a dispus ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul G.C. să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare.
Inculpatului i s-a mai aplicat şi pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.
Aşadar, întrucât temeiurile care au determinat arestarea nu au încetat, iar prin sentinţa primei instanţe inculpatul, care este recidivist, a fost condamnat pentru săvârşirea unor infracţiuni grave, în mod just Curtea de apel a menţinut arestarea preventivă.
În consecinţă, pentru aceste considerente, recursul declarat de inculpat împotriva încheierii din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosarul nr. 1511/2005, urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva încheierii din 9 mai 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în dosar nr. 1511/2005.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 338/2005. Penal. Contestaţie în anulare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3383/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
