ICCJ. Decizia nr. 3361/2005. Penal. Art. 183 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3361/2005
Dosar nr. 2438/2005
Şedinţa publică din 30 mai 2005
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 4 din 12 ianuarie 2005, Tribunalul Neamţ a condamnat pe inculpatul P.N. la 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a), b) şi c), art. 76 lit. b) C. pen. şi art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., a dispus achitarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de un an închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 372/2004 a Judecătoriei Piatra Neamţ, care s-a adăugat la pedeapsa de 3 ani, urmând ca inculpatul să execute 4 ani închisoare.
S-a menţinut starea de arest şi s-a dedus prevenţia de la 4 iulie 2004.
S-a luat act că părţile vătămate T.I., P.V., S.N. şi M.M. nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat inculpatul la 8.000.000 lei, despăgubiri civile către T.M. şi 6.390.900 lei către C.A.S. Neamţ.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut următoarele.
La data de 5 iunie 2004, după ce a consumat băuturi alcoolice, inculpatul a lovit în mod repetat, cu un băţ, pe T.N., de 82 ani, lovituri ce au cauzat decesul acestuia la data de 2 iulie 2004.
Agresiunea a avut loc urmare unor neînţelegeri anterioare între cei doi vecini, generată de pretinsa modificare a unui gard ce le separa proprietăţile.
În ziua săvârşirii faptei, a reţinut instanţa de fond, inculpatul a fost ameninţat şi lovit de victimă, ceea ce a determinat reacţia violentă şi ulterior decesul acesteia.
Susţine instanţa că agresiunea a avut loc peste gard, neconfirmându-se susţinerea părţilor vătămate că acesta a pătruns fără drept în domiciliul victimei.
Expertiza medico-legală a concluzionat că decesul victimei a survenit ulterior unei pneumonii interstiţiale provocate prin decubitul dorsal prelungit, consecinţă directă a politraumatismului produs prin agresiunea din 5 iunie 2004.
Faptele, aşa cum au fost reţinute, au fost probate cu declaraţiile martorilor U.V., T.I., G. şi V.S., coroborate cu declaraţiile inculpatului şi cu actele medico-legale.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul P.N. şi părţile vătămate L.D., T.I., P.V. şi S.E.
Inculpatul P.N. nu şi-a motivat apelul, ci a solicitat numai respingerea celui declarat de părţile vătămate.
În apelul lor, părţile vătămate au solicitat condamnarea inculpatului pentru infracţiunea de violare de domiciliu şi înlăturarea scuzei provocării, cu consecinţa majorării pedepsei aplicate.
Prin Decizia penală nr. 104 din 15 martie 2005, Curtea de Apel Bacău a respins ambele apeluri.
Împotriva deciziei, au declarat recurs părţile vătămate L.D., T.I., P.V. şi S.E., reiterând motivele formulate în apel.
Recursul este fondat.
Din examinarea cauzei rezultă că instanţa de fond şi pe cale de consecinţă şi cea de apel, nu au administrat toate probele necesare în vederea stabilirii existenţei şi a infracţiunii de violare de domiciliu şi, de asemenea, nu au suficiente elemente pentru a se reţine scuza provocării, cu consecinţa reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de art. 183 C. pen.
Înainte de deces, fiind internată în spital, victima T.N. a dat o declaraţie în care arată modul în care faptele s-au petrecut şi anume că inculpatul, în stare de ebrietate, a pătruns în grădina sa, având asupra sa un par de 1,5 m, cu care l-a lovit în mod repetat.
Victima a strigat după ajutor, iar martorii U.V., G.I. şi T.M. l-au transportat în casă, la cca. 5 m distanţă de locul unde a avut loc incidentul.
Susţinerile victimei sunt confirmate de martorii audiaţi.
Astfel, martorii G.E. şi U.V. au susţinut constant că victima a căzut lângă gard, în partea corespunzătoare grădinii sale, componentă a domiciliului.
Instanţele au apreciat că agresiunea a avut loc în modul arătat de inculpat, din grădina sa, peste gard, ceea ce înseamnă că acesta nu a pătruns în domiciliul victimei.
De asemenea, au apreciat că acesta a reacţionat violent datorită faptului că a fost lovit cu bastonul de victimă, deci se justifică aplicarea scuzei provocării.
Susţinerile instanţelor sunt bazate parţial pe probe incomplete, dar şi pe ignorarea altor probe administrate în cauză.
Astfel, în declaraţiile date, inculpatul P.N. a susţinut că, fiind lovit de victimă cu bastonul, i l-a luat acesteia din mână şi l-a lovit.
Afirmaţia sa este contrazisă de martorul U.V., care declară că l-a găsit pe T.N. lovit, în spatele bucătăriei, având un baston lângă el, iar pe inculpat plecând cu un „băţ din gard".
Este greu de presupus, pe de altă parte, cum victima în vârstă de 82 de ani, lovită grav, având fracturi multiple, s-ar fi putut deplasa fără baston în locul unde a fost găsită.
Pentru a stabili cu exactitate modul de săvârşire a faptei de către inculpat, este necesar ca instanţa de fond să stabilească cu certitudine.
= locul unde s-a comis fapta;
= dacă era posibil ca agresiunea să se producă peste gard, aşa cum susţine inculpatul, ţinând cont şi de dimensiunea acestuia (aşa cum rezultă din fotografiile existente în dosarul de urmărire penală);
= stabilirea modalităţii concrete în care a avut loc lovirea, fiind exclus ca în varianta inculpatului „lovire peste gard", victima să aibă leziuni la şold şi mâna stângă;
= completarea expertizei medico-legale, în sensul stabilirii mecanismului de producere a leziunilor, din ce direcţie, sus în jos sau lateral;
= medicii să se pronunţe şi cu privire la posibilitatea ca victima, învârstă, cu fracturi la picior şi mână, se putea deplasa de la gard, unde susţine inculpatul că s-a comis fapta, la locul unde a fost găsit de martori.
Aceste elemente pot conduce la stabilirea existenţei infracţiunii de violare de domiciliu, pentru care inculpatul a fost achitat.
De asemenea, din nici o probă nu rezultă starea de provocare invocată de inculpat, cu atât mai mult cu cât acesta a pătruns în domiciliul victimei, exercitând asupra sa violenţe ce ulterior au determinat decesul, astfel că reţinerea acesteia de către instanţe este nejustificată.
Sub aspectele relatate, recursul părţilor vătămate, prin care au solicitat condamnarea inculpatului pentru violare de domiciliu şi înlăturarea scuzei provocării, este fondat şi va fi admis, conform art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., cauza fiind trimisă instanţei de fond, în vederea administrării probelor indicate.
Conform art. 383 alin. (3) şi art. 38517 pct. 4, se va menţine starea de arest a inculpatului P.N.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de părţile vătămate L.D., T.I., P.V. şi S.E. împotriva deciziei penale nr. 104 din 15 martie 2005 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul P.N.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 4/ P din 12 ianuarie 2005 a Tribunalului Neamţ şi trimite cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Neamţ.
Menţine starea de arest a inculpatului P.N.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 30 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 336/2005. Penal. Contestaţie executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3369/2005. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
