ICCJ. Decizia nr. 3384/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3384/2005
Dosar nr. 1795/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 71 din 24 ianuarie 2005, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2002, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul C.V. la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi i s-a dedus din pedeapsă timpul executat în arest preventiv, începând cu data de 03 august 2004.
S-a luat act că drogurile care au făcut obiectul infracţiunii s-au consumat în procesul analizelor de laborator.
În temeiul art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 1.000.000 lei, obţinută din săvârşirea infracţiunii.
Pentru a se pronunţa această sentinţă şi având în vedere mijloacele de probă existente la dosar, respectiv procesul verbal de depistare, procesul verbal de consemnarea denunţului, raportul de constatare tehnico – ştiinţifică, declaraţiile martorilor C.C., N.B., C.M.V., procesul verbal de consemnare a bacnotelor, coroborate cu declaraţiile inculpatului, s-a arătat că se reţine următoarea situaţie de fapt.
În ziua de 02 august 2004, C.M.V. a procurat de la inculpatul C.V. o doză de heroină, lăsându-i drept garanţie un ceas, urmând să şi-l recupereze în schimbul sumei de 250.000 lei, pentru ca a doua zi, acelaşi martor să primească de la inculpat o altă doză de heroină pentru care a plătit suma de 250.000 lei.
C.M.V. a formulat un denunţ şi a predat doza de heroină asupra cărora, organele de urmărire penală au dispus efectuarea unei constatări tehnico-ştiinţifice, prin analizele de laborator şi s-a stabilit că produsul este heroină, drog de mare risc.
În urma denunţului, organele de cercetare penală şi martorul căruia i s-a înmânat suma de 750.000 lei, s-au deplasat la locuinţa inculpatului şi a cumpărat de la acesta 2 doze de heroină, pentru care a plătit suma de 500.000 lei, iar 250.000 lei i-a înmânat pentru a-şi recupera ceasul.
S-a procedat la realizarea flagrantului şi s-a găsit asupra acestuia suma de 750.000 lei, în bacnotele înseriate, iar denunţătorului i s-au ridicat cele două doze de heroină care au fost supuse analizelor de laborator.
În contextul situaţiei de fapt expuse şi reţinute, s-a apreciat că activitatea desfăşurată de inculpat, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
Faţă de conţinutul fişei de cazier din care rezultă că acesta a fost condamnat la pedepse de 6 luni închisoare şi de 3 ani închisoare pentru furt calificat în dauna avutului privat, prin sentinţa penală nr. 1395/2001, a Judecătoriei sectorului 5, din care a executat perioada 30 martie 2001 – 11 iunie 2003, când s-a liberat condiţionat, mai având un rest de 229 zile s-a reţinut starea de recidivă post executorie, prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În raport de conduita inculpatului, care a recunoscut în parte comiterea infracţiunii, că are 5 copii minori, s-a apreciat că sunt incidente prevederile art. 74 şi art. 76 C. pen.
Prin urmare, inculpatul în baza textelor de lege arătate, a fost condamnat la o pedeapsă de 7 ani închisoare şi i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 5 ani, după executarea pedepsei.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei s-a menţionat că au fost avute în vedere toate criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), astfel că, durata pedepsei şi modalitatea de executare sunt de natură să ducă la reeducarea acestuia.
Reţinând că, nu au încetat temeiurile care au dus la arestare, că ele subzistă în continuare şi că în plus s-a reţinut vinovăţia şi fiind condamnat, a fost menţinută starea de arest, iar din pedeapsa aplicată i s-a dedus perioada arestului preventiv.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către inculpat, susţinând ca motiv de apel, greşita condamnare pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, deşi el nu este decât consumator, astfel că, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, iar în subsidiar reducerea pedepsei faţă de situaţia familială pe care o are, având 5 copii minori în întreţinere, fiind singurul întreţinător.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a examinat apelul declarat de inculpat, în raport de cele două motive invocate, de actele şi dovezile de la dosar, de sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 157/ A din 03 martie 2005, a respins apelul, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În considerentele deciziei s-a motivat că, nu sunt temeiuri care să justifice schimbarea încadrării juridice, întrucât din probatoriul de la dosar rezultă în mod cert şi fără echivoc că inculpatul a vândut la mai multe date, respectiv prin trei acţiuni, la diferite intervale de timp, 4 doze de heroină cu 250.000 lei doza.
În ceea ce priveşte reducerea pedepsei, s-a arătat că nu se justifică, întrucât instanţa de fond a avut în vedere toate criteriile înscrise la art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, apelul inculpatului a fost respins, ca nefondat, deoarece criticile invocate nu sunt întemeiate.
În temeiul art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către inculpat, care a invocat şi susţinut aceleaşi motive din apel, referitoare la greşita condamnare a sa pentru comiterea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, în formă continuată, deşi el este numai consumator, iar în subsidiar apărătorul acestuia desemnat din oficiu a solicitat şi reducerea pedepsei.
Motivele invocate constituie cazuri de casare şi înscrise la pct. 17, 171, 18 şi 14 de la art. 3859 C. proc. pen.
Examinând recursul declarat, potrivit motivelor invocate, a actelor şi lucrărilor de la dosar, a deciziei şi sentinţei pronunţate în cauză, a cazurilor de casare înscrise la punctele arătate, cum şi din oficiu, se constată că recursul de faţă este nefondat, pentru considerente ce vor fi expuse mai jos.
Potrivit mijloacelor de probă aflate la dosarul cauzei, rezultă în mod ireversibil că inculpatul a comis infracţiunea de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
Astfel, din procesul verbal din 03 august 2004, de consemnarea denunţului formulat de C.M.V., rezultă că acesta a cumpărat în mod repetat heroină de la inculpat cu 250.000 lei doza, iar la data de 02 august 2004, întrucât nu avea bani i-a lăsat acestuia drept garanţie un ceas.
Martorii C.C. şi N.B., în declaraţiile date arată că au însoţit organele de poliţie şi au văzut când inculpatului i s-a înmânat de către C.M.V. suma de 750.000 lei, bacnote înseriate, iar acesta i-a dat două punguţe din material plastic, care conţin o substanţă pulverulentă de culoare bej.
Potrivit raportului de constatare tehnico – ştiinţifică întocmit, la data de 03 august 2004, de către L.A.F.C.D. din cadrul I.G.P.R., de către o comisie de specialişti rezultă că, substanţele primite de către C.M.V. constituie heroină, drog de mare risc.
Prin urmare, faţă de mijloacele de probă menţionate mai sus, cu conţinutul arătat, rezultă în mod ireversibil şi fără echivoc că ambele instanţe au reţinut o situaţie de fapt justă şi conformă cu adevărul, în sensul că inculpatul este traficant de droguri de mare risc şi nu consumator aşa cum pretinde.
Ca atare, primul motiv de recurs invocate vizând schimbarea încadrării juridice este neîntemeiat neavând temei probator şi nici de drept, se va înlătura.
Şi cel de-al doilea motiv invocat de către recurent, constând în aceea că s-a făcut o greşită individualizare a pedepsei când i s-a aplicat pedeapsa de 7 ani închisoare, care este o pedeapsă mare, exagerată, fără să se aibă în vedere situaţia familială, în sensul că are 5 copii în întreţinere, iar scopul pedepsei poate fi atins printr-o pedeapsă orientată către limita minimă prevăzută de lege, se constată că este de asemenea neîntemeiat.
La individualizarea şi aplicarea pedepsei, instanţele au avut în vedere atât gradul de pericol social mărit al faptei comise, limitele de pedeapsă prevăzute de lege, care sunt cuprinse între 10 ani închisoare şi 20 de ani închisoare, că inculpatul este recidivist, dar şi datele personale ale acestuia, că are în întreţinere 5 copii minori şi că nu a fost un traficant care a vândut cantităţi mari de heroină şi într-o reţea organizată, când i-au aplicat circumstanţe atenuante personale.
Ca atare, pedeapsa de 7 ani închisoare nu este o pedeapsă mare exagerată, ea reflectă gravitatea faptei, vinovăţia inculpatului şi periculozitatea sa socială, fiind de natură să ducă la reeducarea acestuia şi să atingă finalitatea înscrisă în art. 52 C. pen.
Conchizând că, au fost pronunţate hotărâri legale şi temeinice atât din punct de vedere a reţinerii corecte a situaţiei de fapt, a încadrării juridice, a vinovăţiei inculpatului, cum şi a tragerii la răspunderea penală prin durata pedepsei aplicate, că motivele de recurs invocate nu constituie cazuri de casare, iar din oficiu nu se constată, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce din pedeapsă timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 03 august 2004, la 31 mai 2005, potrivit art. 188 C. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul penal declarat de inculpatul C.V. împotriva deciziei penale nr. 157/ A din 03 martie 2003, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi al arestării preventive de la 3 august 2004, la 31 mai 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3383/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3386/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs → |
|---|
