ICCJ. Decizia nr. 3395/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3395/2005
Dosar nr. 2554/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Petiţionarul condamnat V.I.N. aflat în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare, aplicată de către Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr. 438/2002, s-a adresat acestei instanţe cu cerere de întreruperea executării pedepsei pe motive familiare, arătând că tatăl este decedat, mama este grav bolnavă, casa în care locuieşte se află într-o stare avansată de degradare, astfel că, neîntreruperea executării pedepsei ar avea consecinţe grave asupra familiei.
Instanţa a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul petiţionarului condamnat şi în raport de conţinutul acesteia şi de dispoziţiile înscrise la art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., cererea a fost respinsă, ca nefondată, prin sentinţa penală nr. 271 din 04 martie 2005, pe motiv că familia sa, nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută de text.
Potrivit art. 362 şi art. 363 C. proc. pen., sentinţa a fost atacată cu apel de către condamnat, pe motiv că este vădit nelegală şi esenţial netemeinică, deoarece, cu probatoriul de la dosar, deşi a făcut dovada împrejurării speciale în care se află mama sa, având consecinţe deosebite, în mod nejustificat i s-a respins cerere.
Curtea de Apel Bucureşti a examinat apelul declarat de condamnat, în raport de criticile invocate, actele şi lucrările de la dosar, sentinţa pronunţată în cauză, cum şi din oficiu, potrivit art. 371 C. proc. pen. şi prin Decizia penală nr. 234 din 04 aprilie 2005, apelul declarat a fost respins, ca nefondat, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
S-a arătat în considerentele sentinţei că, instanţa de fond a apreciat în mod just probatoriul de la dosar, astfel încât nu sunt temeiuri care să justifice întreruperea executării pedepsei condamnatului, deoarece, chiar dacă familia sa s-ar confrunta cu o situaţie grea, perioada de 3 luni de zile nu poate rezolva situaţia.
În conformitate cu art. 3853 C. proc. pen., Decizia şi sentinţa au fost atacate cu recurs de către condamnat, care a invocat aceleaşi critici ca şi în apel, respectiv greşita respingere a cererii de întreruperea executării pedepsei, în condiţiile în care familia sa se confruntă cu grave probleme din punct de vedere material şi de sănătate.
Examinând recursul declarat, potrivit criticii invocate, care a constituit şi motiv de apel, a actelor şi dovezilor de la dosar, a deciziei şi sentinţei pronunţate în cauză, a cazurilor de casare înscrise la art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., în sensul că s-a comis o eroare gravă de fapt vizând aprecierea probatoriului, cum şi a pct. 17 C. proc. pen., hotărârea fiind contrară legii, prin aceasta făcându-se o greşită aplicare a dispoziţiilor legale, se constată că recursul de faţă este nefondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei poate fi dispusă când din cauza unor împrejurări speciale executarea în continuare a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familie, situaţie în care executarea poate fi întreruptă cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Din conţinutul anchetei sociale efectuată la domiciliul condamnatului de către Primăria sectorului 3 Bucureşti, se arată că familia condamnatului este compusă numai din mamă, care este în vârstă de 58 de ani, pensionară, având o pensie de 1.900.000 lei, tatăl fiind decedat din anul 2001.
Mama sa locuieşte într-o casă la curte, formată din două camere şi bucătărie, având condiţii bune de locuit.
Faţă de conţinutul anchetei sociale şi de dispoziţiile imperative ale texturilor mai sus menţionate, se constată că instanţele în mod corect au apreciat că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 453 lit. c) C. proc. pen., întrucât mama condamnatului nu se află într-o împrejurare specială ca cea prevăzută de text.
Desigur, chiar dacă aceasta se confruntă cu unele greutăţi materiale şi de sănătate, acestea sunt de durată şi nu se pot rezolva într-o perioadă scurtă de numai 3 luni şi o singură dată.
Prin urmare, criticile invocate nu constituie cazuri de casare din cele invocate de recurent şi prevăzute la pct. 18 şi 171 de la art. 3859 C. proc. pen. şi ca atare, recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de condamnatul V.I.N. împotriva deciziei penale nr. 234 din 04 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariu avocat din oficiu şi se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3391/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... | ICCJ. Decizia nr. 340/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
