ICCJ. Decizia nr. 339/2005. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 339/2005
Dosar nr. 6493/2004
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 310 din 6 septembrie 2004 Tribunalul Vrancea a respins ca nefondată cererea de revizuire a sentinţei penale nr. 39 din 1 martie 1995, pronunţată de acelaşi tribunal, formulată de condamnatul V.V. Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa penală nr. 39 din 1 martie 1995 a Tribunalului Vrancea, V.V. a fost condamnat la 20 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. c) şi art. 176 lit. c) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice în temeiul art. 334 C. proc. pen. din art. 174, art. 175 lit. c) C. pen. şi la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 181 C. pen.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare sporită la 21 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 7 ani.
Instanţa de fond a mai constatat că prin Decizia penală nr. 219 din 14 decembrie 1995, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa şi a redus pedepsele aplicate acestuia la 17 ani închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi pentru infracţiunea de omor deosebit de grav şi la un an închisoare, pentru infracţiunea de vătămare corporală, dispunând să execute în baza art. 34 lit. a) C. pen., cu un spor de 6 luni, pedeapsa rezultantă de 17 ani şi 6 luni închisoare şi 5 ani interzicerea unor drepturi.
Această decizie a fost menţinută de Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, care prin Decizia nr. 353 din 13 februarie 1997 a respins ca nefondat recursul declarat de inculpat.
În speţă s-a reţinut că revizuientul care a susţinut că nu se face vinovat de săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost condamnat, nu a invocat fapte sau împrejurări noi în sensul cerut de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. proc. pen., ci a reluat doar o serie de apărări care fuseseră invocate în faţa instanţelor care au judecat cauza şi pe care le-au analizat.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 585/ A din 26 octombrie 2004 a respins ca nefondat apelul declarat de revizuient împotriva sentinţei primei instanţe.
Revizuientul V.V. a declarat în termen recurs susţinând că este nevinovat şi solicitând administrarea unor probe noi printre care audierea celor trei medici care au consultat victima în ziua incidentului şi a altor probe necesare stabilirii adevărului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 393 C. proc. pen., raportat la art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., hotărârile judecătoreşti definitive pot fi impuse revizuirii când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
În speţă, condamnatul se află în executarea unei pedepse rezultante de 17 ani şi 6 luni închisoare reţinându-se că se face vinovat de săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, deoarece în ziua de 11 octombrie 1993, în locuinţa comună, acesta a îmbrâncit-o pe fosta soţie V.M., care a căzut suferind leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25-30 zile îngrijiri medicale, şi de comiterea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav constând în aceea că la data de 1 decembrie 1993, V.V. a lovit victima circa 4 ore cu pumnii, picioarele şi o baionetă provocându-i moartea.
Aspectele invocate de condamnat în revizuire au fost cunoscute de instanţele de judecată care au soluţionat cauza.
În ceea ce priveşte cererea condamnatului de administrare a unor probe printre care audierea a trei medici, este de reţinut că revizuirea unei hotărâri judecătoreşti nu se poate face pentru prelungirea probaţiunii.
În revizuire se cere ca faptele şi împrejurările învederate să fie noi şi nu mijloacele de probă, deoarece în această cale extraordinară de atac nu se poate obţine o prelungire a probaţiunii, aceasta fiind posibilă numai dacă cele susţinute de condamnat nu au fost cunoscute de către instanţele de judecată şi ele au fost descoperite după rămânerea definitivă a hotărârii.
În consecinţă, hotărârile fiind legale şi temeinice sub toate aspectele urmează ca recursul declarat de revizuient să fie respins, ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul revizuient va fi obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuientul V.V., împotriva deciziei penale nr. 585/ A din 26 octombrie 2004 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurentul-revizuient la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3387/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3391/2005. Penal. Contestaţie în anulare.... → |
|---|
