ICCJ. Decizia nr. 343/2005. Penal. Plângere. Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 343/2005

Dosar nr. 6436/2004

Şedinţa publică din 17 ianuarie 2005

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 96/ P din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara B.M.A. împotriva rezoluţiei nr. 102/P/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi a rezoluţiei din 2 iunie 2004 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin rezoluţia din 4 noiembrie 2003, dată în dosarul nr. 102/P/2003 urmare plângerii formulate de B.M.A., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A., notar public şi P.I., pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 288 şi art. 291 C. pen., cu motivarea că cei doi făptuitori nu au comis faptele având în vedere împrejurarea că din raportul de expertiză grafică rezultă că semnătura de pe actul autentificat de notarul public îi aparţine numitei L.P., care a decedat la 9 aprilie 2001.

Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin rezoluţia din 2 iunie 2004, a respins, ca neîntemeiată, plângerea petiţionarei împotriva rezoluţiei parchetului.

Curtea de apel a respins, ca nefondată, plângerea formulată în temeiul art. 2781 C. proc. pen., de B.M.A., reţinând că S.A., în calitate de notar public a autentificat cu respectarea dispoziţiilor legale Contractul de întreţinere încheiat de bunica ei L.P., care ulterior a decedat şi unchiul P.I. prin care i-a transmis acestuia mai multe imobile situate în localitatea Soceni, judeţul Caraş Severin.

În condiţiile în care în raportul de expertiză criminalistică, efectuat în cauză, motivează prima instanţă, se concluzionează că semnătura de la rubrica „Transmiţătoare" de pe contractul de întreţinere autentificat sub nr. 1809 din 2 iunie 1999 la Biroul Notarului Public S.A. din Reşiţa a fost executată de L.P., în mod just parchetul a dispus neînceperea urmăririi penale fată de intimaţi pentru infracţiunile prevăzute de art. 246, art. 288 şi art. 291 C. pen.

Petiţionara a declarat recurs împotriva sentinţei cerând casarea acesteia, admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale faţă de S.A., notar public şi P.I.

Examinând recursul declarat de petiţionară împotriva sentinţei instanţei de fond, atât în raport de motivele invocate, cât şi din oficiu, Înalta Curte consideră că acesta este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios şi temeinic motivat de prima instanţă a reţinut că plângerea formulată de petiţionara B.M.A., în condiţiile art. 2781 C. proc. pen., nu este fondată şi a respins-o ca atare.

Înalta Curte consideră că s-a dat eficienţă materialului probator administrat, rezoluţia nr. 102/P/2003 a parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de S.A., notar public şi P.I. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 şi art. 291 C. pen., fiind legală şi temeinică.

Din probele administrate rezultă că în vara anului 1999, L.P., bunica petiţionarei, în vârstă de 85 ani, a fost internată la Spitalul municipal Reşiţa de către fiul ei P.I. Ulterior, cei dois-au înţeles ca în schimbul transmiterii dreptului de proprietate asupra imobilelor pe care L.P. le deţinea în localitatea Soceni, Judeţul Caraş Severin, P.I. să-i asigure întreţinerea. La solicitarea acestuia, notarul public S.A. a întocmit un contract de întreţinere după voinţa părţilor, s-a deplasat cu el la spital unde a fost semnat de L.P. căreia i s-a aplicat şi o amprentă digitală, după care l-a autentificat sub nr. 1809 din 2 iunie 1999.

După încheierea contractului starea sănătăţii lui L.P. s-a îmbunătăţit, iar fiul acesteia în loc s-o ducă la domiciliul său să-i presteze întreţinerea astfel cum s-a obligat a făcut demersuri pentru internarea ei în azil. Din acel moment între petentă şi unchiul ei P.I. au apărut neînţelegeri soldate cu plângeri la organele de urmărire penală.

Prin Decizia civilă nr. 1902 din 29 august 2002 a Curţii de Apel Timişoara a fost admis recursul declarat de B.M.A. împotriva deciziei civile nr. 55 din 6 februarie 2002 a Tribunalului Caraş Severin care a fost modificată şi s-a menţinut sentinţa civilă nr. 245 din 29 ianuarie 2001 a Judecătoriei Reşiţa prin care s-a dispus rezilierea contractului de întreţinere autentificat sub nr. 1809 din 2 iunie 1999 de notarul public S.A.

În mod just prin rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale s-a constatat că deşi contractul în discuţie a fost reziliat deoarece P.I. nu şi-a respectat obligaţia de întreţinere dată de L.P. care între timp a decedat, acesta a fost legal încheiat de notarul public.

Într-adevăr din raportul de expertiză criminalistică nr. 144 din 27 octombrie 2003, efectuat de I.N.E.C.L.I. Timişoara rezultă că semnătura de la rubrica „Transmiţătoare" de pe contractul de întreţinere a fost executată de L.P. şi nu de o altă persoană, probabil P.I. cum a susţinut petiţionara.

În consecinţă, deoarece soluţia adoptată de parchet de neîncepere a urmăririi penale faţă de S.A. şi P.I. este temeinică şi legală, iar plângerea formulată de petiţionara B.M.A. este neîntemeiată, recursul declarat de aceasta urmează să fie respins ca nefondat, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta va fi obligată la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenta B.M.A. împotriva sentinţei penale nr. 96/P/I din 14 octombrie 2004 a Curţii de Apel Timişoara.

Obligă pe recurenta petentă la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 ianuarie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 343/2005. Penal. Plângere. Recurs