ICCJ. Decizia nr. 3408/2005. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3408/2005
Dosar nr. 3150/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 11 mai 2005, Curtea de Apel Braşov, în temeiul art. 160 lit. b) şi art. 3002 C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului T.I., întrucât, nu au încetat temeiurile avute în vedere la luarea acestei măsuri.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, care nu a fost prezent, fiind incidente în cauză dispoziţiile art. 38511 alin. (3) C. proc. pen., iar apărătorul desemnat din oficiu a lăsat la aprecierea instanţei soluţia ce se va pronunţa.
Examinând actele şi lucrările de la dosar, se constată următoarele.
Recurentul inculpat a fost trimis în judecată pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b), alin. (21) lit. c) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., constând în aceea că, în seara zilei de 27 august 2004, a agresat-o pe partea vătămată P.N. şi i-a sustras suma de 1.800.000 lei.
Împotriva inculpatului, la data de 01 noiembrie 2004, Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, prin ordonanţă a dispus reţinerea pentru 24 de ore, iar la data de 01 noiembrie 2004, s-a dispus arestarea sa în temeiul prevederilor art. 148 alin. (1), lit. d), e), f) şi h) C. proc. pen.
Măsura arestării preventive a fost menţinută succesiv, iar la data de 16 martie 2005, Tribunalul Braşov, secţia penală, prin sentinţa penalănr. 177/ S, l-a condamnat pe inculpat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie în formă agravantă şi stare de recidivă post condamnatorie, fiind revocată liberarea condiţionată pentru un rest de pedeapsă rămas neexecutat de 194 de zile, dintr-o pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală 120/2002, a Judecătoriei Făgăraş şi a fost contopit acest rest de pedeapsă rămas neexecutat cu pedeapsa aplicată prin sentinţă, dispunând să execute pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a aplicat un spor de un an închisoare, în total să execute 10 ani de închisoare, prin privare de libertate.
A fost menţinută starea de arest.
Având în vedere gradul de pericol social mărit al faptei comise, împrejurările concrete în care s-a comis infracţiunea, că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă în continuare şi că a intervenit şi o hotărâre de condamnare, sunt tot atâtea elemente de natură să ducă la concluzia că, instanţa de apel, prin încheierea din 11 mai 2005, în mod just şi în conformitate cu prevederile legii a menţinut, măsura arestării preventive.
Prin urmare, măsura dispusă în cauză, fiind legală şi temeinică potrivit dispoziţiilor înscrise la art. 143, raportat la art. 148 C. proc. pen., cum şi art. 160 lit. b) şi art. 3002 C. proc. pen., recursul declarat se va respinge, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 189 şi urm. C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul T.I. împotriva încheierii din 11 mai 2005 a Curţii de Apel Braşov, pronunţată în dosarul nr. 482/P/Ap/2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 340/2005. Penal. Plângere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 342/2005. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
