ICCJ. Decizia nr. 3387/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3387/2005
Dosar nr. 2461/2005
Şedinţa publică din 31 mai 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 15 februarie 2005, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a condamnat pe inculpatul F.C. la 5 ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 16 din aceeaşi lege şi a art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 348 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpat a sumei de 5.530.000 lei, sumă depusă la C.E.C. – Agenţia Victoria, cu recipisa nr. 42.4001/04/40.6/000237 din 11 iunie 2004.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
La data de 20 mai 2004, C.D. a adus la cunoştinţa organelor abilitate că este consumatoare de droguri de aproximativ 5-6 luni şi că în ultimele două săptămâni a cumpărat heroină de la o persoană poreclită B. căreia îi plătea 300.000 lei doza. Totodată, C.D. a făcut cunoscut că pe B. îl apela la telefonul mobil, întâlnirea cu el având loc, de regulă, în apropierea adresei unde el locuia fără forme legale, respectiv în Bucureşti.
Cu aceeaşi ocazie, C.D. a spus că în 20 mai 2004 a cumpărat de la B. 6 doze de heroină cu suma de 1.800.000 lei, ea predând organelor de poliţie drogul, cantitatea totală fiind 0,13 gr heroină în amestec cu cofeină (raportul de constatare tehnico-ştiinţifică datat 20 mai 2004 inseriind că cele 6 punguţe conţineau o substanţă pulverulentă de culoare bej).
Prezentându-i-se planşe foto, C.D. l-a recunoscut pe numitul B. şi a aflat că în realitate acesta se numea F.C.
În continuare, C.D. a acceptat să primească suma de 1.500.000 lei în bancnote ale căror serii au fost individualizate într-un proces-verbal, cu această sumă ea urmând să cumpere de la inculpat, 5 doze de heroină.
Astfel, la 22 mai 2005, apelându-l pe inculpat de la telefonul său celular cei doi au convenit să se întâlnească în apropierea locuinţei lui F.C.
Odată realizată întâlnirea, C.D. s-a îmbarcat în autoturismul marca Volvo, inculpatul rulându-l spre strada Dreptăţii unde a şi oprit. După părăsirea autoturismului, C.D. a predat organelor de poliţie care au supravegheat permanent derularea acţiunii, 5 punguliţe din material plastic ce conţineau un spray de culoare bej, punguliţele fiind învelite într-un şerveţel alb ce purta pe o faţă inscripţia DELUXE trasată cu litere de culoare verde. Totodată, ea a adus la cunoştinţă că cele 5 punguliţe i-au fost vândute de inculpat contra sumei de 1.500.000 lei.
Procedând la oprirea vehiculului şi prinderea inculpatului, în prezenţa martorului asistent D.G.B. a avut loc percheziţionarea interiorului autoturismului, printre obiectele găsite numărându-se un sul de şerveţele albe ce purtau pe o faţă inscripţia DELUXE cu litere de culoare verde precum şi 1.500.000 lei, despre acestea inculpatul afirmând că sunt ale lui.
În prezenţa aceluiaşi martor, comparându-se seriile bancnotelor ce însumau 1.500.000 lei cu cele înscrise în procesul-verbal amintit, s-a constatat că erau identice.
Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică datat 22 mai 2004 a înscris că cele 5 punguliţe conţineau 0,14 gr. heroină în amestec cu cofeină.
Instanţa, în stabilirea stării de fapt şi a vinovăţiei inculpatului, acesta la cercetarea judecătorească oferind mai multe versiuni ale apărării sale, a coroborat probatoriul şi a reţinut că denunţul şi declaraţiile lui C.D., procesul-verbal de consemnare a seriilor bancnotelor, procesul-verbal de constatare a flagrantului, procesul-verbal de recunoaştere după planşele foto, declaraţiile martorului asistent şi constatările tehnico-ştiinţifice au dovedit că inculpatul i-a vândut droguri numitei C.D. în două rânduri, respectiv la 20 mai şi la 22 mai 2004.
Împotriva sentinţei, inculpatul a declarat apel, în cererea declarativă el solicitând repunerea în termenul legal de declarare a acesteia de atac şi pe fond, schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea de tăinuire, prevăzută de art. 221 C. pen.
Prin Decizia penală nr. 252 din 4 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpat.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că din examinarea sentinţei apelate, s-a constatat că inculpatul a fost prezent în şedinţă publică din 1 februarie 2005, pronunţarea fiind amânată succesiv, la 8 februarie 2005 şi la 15 februarie 2005, iar eroarea strecurată în transcrierea dezbaterilor nu-i poate profita odată ce în conformitate cu dispoziţiile art. 306 C. proc. pen., pronunţarea soluţiei nu putea fi amânată decât cel mult 15 zile.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul, în termenul legal, a declarat recurs, cazul de casare invocat fiind cel prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., respectiv prin hotărâre s-a făcut o greşită aplicare a legii.
Recursul declarat de inculpat este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 364 alin. (1) C. proc. pen., apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege este considerat ca fiind făcut în termen dacă instanţa de apel constată că întârzierea a fost determinată de o cauză temeinică de împiedicare.
Din interpretarea textului procedural penal menţionat se reţine că instanţa de apel, verificând respectarea, de către părţile procesului penal, a termenului legal de 10 zile de declarare a apelului, trebuia să constate dacă în raport de lucrările cauzei, a existat sau nu o cauză temeinică care a dus la întârzierea declarării apelului.
Astfel, este real că inculpatul, asistat de avocatul ales, a fost prezent la termenul de judecată din 1 februarie 2005 (dosar nr. 3474/2004 al Tribunalului Bucureşti, secţia I penală). Instanţa, procedând la consemnarea dezbaterilor şedinţei de judecată, în conformitate cu art. 304 C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003 a înregistrat afirmaţiile, întrebările şi susţinerile celor prezenţi, inclusiv ale preşedintelui completului de judecată, consemnarea fiind urmată de transcriere.
Verificând transcrierea şedinţei menţionate, se reţine că preşedintele completului, după ascultarea părţilor, a dispus „amânarea pronunţării pentru a da posibilitatea să depuneţi note scrise, la 8 martie".
În aceste condiţii, inculpatul a avut cunoştinţă că termenul de pronunţare a hotărârii primei instanţe este 8 martie 2005 şi nu mai avea obligaţia de a urmări, eventual în arhiva instanţei, dacă acest termen a fost un altul decât cel pronunţat în şedinţa publică din 1 februarie 2005.
Apelul formulat de inculpat la 11 martie 2005 fiind declarat în termen faţă de 8 martie 2005, hotărârea pronunţată de instanţa de apel este greşită.
În consecinţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat fiind fondat, urmează a fi admis şi se va proceda corespunzător dispozitivului prezentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul F.C. împotriva deciziei penale nr. 252/ A din 4 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II a penală şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Bucureşti.
Menţine starea de arest a inculpatului.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 mai 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3386/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 339/2005. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
