ICCJ. Decizia nr. 3455/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 358 din 10 martie 2005, Tribunalul București, secția a II-a penală, a respins cererea formulată de condamnatul N.M.S., prin care a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin: sentința penală nr. 450/2004 a Judecătoriei Aiud, sentința penală nr. 834/2000 a Tribunalului București, secția I penală; sentința penală nr. 938/2001 a Judecătoriei sector 3 București; sentința penală nr. 209/2001 a Judecătoriei sector 3 București, sentința penală nr. 746/2003 a Judecătoriei sector 3 București și deducerea duratei arestării preventive de la 14 noiembrie 1998 la 25 iulie 2002, perioadă care nu a fost computată prin sentința penală nr. 793 din 11 iunie 2004 a Tribunalului București, secția a II-a penală;
în esență, s-a reținut că, așa cum rezultă din lucrările dosarului, anterior, același condamnat a formulat o cerere identică, soluționată prin sentința penală nr. 450/2004 a Judecătoriei Aiud, rămasă definitivă prin decizia nr. 603 din 10 august 2004 a Curții de Apel Alba, în baza căreia s-a emis mandatul de executare al pedepsei pe care o execută acesta.
Din examinarea dispozitivului sentinței penale nr. 450/2000, s-a reținut că Judecătoria Aiud a procedat corect în operațiunea de contopire, având în vedere toate hotărârile judecătorești la care s-a referit petentul și a pronunțat o soluție legală și temeinică, rămasă definitivă, astfel încât o nouă cerere, având același obiect, nu poate fi primită, deoarece s-ar aduce atingere autorității de lucru definitiv judecat.
împotriva acestei sentințe, condamnatul a declarat apel.
Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 293/ A din 12 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
Prin recursul declarat, condamnatul N.M.S. susține că nu s-a făcut corect contopirea pedepselor care i-au fost aplicate și nu a fost dedusă întreaga perioadă executată.
Recursul este nefondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului rezultă că instanțele au reținut, corect, că petentul a formulat, anterior, o cerere identică, care a fost soluționată prin sentința penale nr. 450/2004 a Judecătoriei Aiud, rămasă definitivă, astfel că, în mod legal și justificat, cererea sa a fost respinsă, reținându-se autoritatea de lucru judecat, cu privire la această cerere.
Pentru aceste motive, recursul condamnatului a fost respins, ca nefondat, și obligat la cheltuieli judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3458/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3414/2005. Penal → |
|---|
