ICCJ. Decizia nr. 3477/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 23/ P din 5 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța, au fost respinse, ca nefondate, plângerile formulate de petiționarii T.T. și T.M. împotriva rezoluției nr. 187/II/2004 din 10 mai 2004.
în baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați petenții la câte 300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a se pronunța această sentință, pe baza probatoriului administrat, instanța de fond a reținut următoarele:
Petenții au formulat plângere penală conform art. 2781 C. proc. pen., împotriva rezoluției nr. 187/II/2/2004 din 10 mai 2004 a procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța.
Obiectul acestei plângeri, constă în tragerea la răspundere penală a făptuitorilor S.V., G.D., A.L., I.A., I.D., F.M., C.L., C.M., C.M., C.I., D.C. și L.R., pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 259 alin. (2), art. 192,art. 193,art. 220,art. 247,art. 250 și art. 205 C. pen., pe baza probelor existente, ei nemaiavând altele de solicitat și obligarea la despăgubiri civile.
în dimineața zilei de 4 mai 2001, în zona Complexului S. - Parcheș, un echipaj de poliție, împreună cu doi tehnicieni ecologi din cadrul A.R.G.D.D. Tulcea, au depistat două persoane care pescuiau ilegal, declarând că se numesc T.I. și C.I. Cu aceeași ocazie, în barca celor doi au fost găsite 13 setci din care 7 monofilament (tip de setci interzise a fi folosite în toate apele, conform art. 42 lit. c) din Legea nr. 192/2001), cât și o cantitate de 5-6 kg pește proaspăt.
în aceeași zi, numitul T.I. a dat declarație scrisă personal, cu privire la faptele menționate, iar barca, peștele și sculele de pescuit, au fost ridicate în vederea confiscării.
în ce privește ce-a de-a doua persoană, întrucât era minor, nu a fost audiat, ci doar i s-a pus în vedere să se prezinte la poliție. Ulterior, organele de poliție au constatat că cele două persoane și-au dat identități false.
Pe baza raportului de constatare tehnico-științifică grafoscopică se constată că scrisul de pe declarația numitului T.I., este același cu cel scris ulterior de numitul T.T., după depistarea sa și declarațiile date. Ca urmare, organele de cercetare penală, au început căutările, atât la domiciliul flotant al lui T.T. din satul Valea Teilor, la domiciliul său din satul Parcheș, dar și în localitatea Ceatalchioi, acolo unde se aflase că soția acestuia locuiește.
Aceste căutări s-au evidențiat în procesele verbale întocmite de lucrători de poliție care au fost însărcinați să execute aceste verificări. Procesele verbale respective se află în dosarul penal nr. 450/P/2003 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.
întrucât petentul T.T. refuza să se prezinte la organele de poliție, la data de 16 mai 2003, procurorul care avea în supraveghere această cauză, respectiv D.M., a emis mandat de aducere, cu mențiunea, ca cel în cauză, să fie adus la Postul de Poliție Izvoarele, în ziua de 22 mai 2003, pentru audiere.
Astfel, la data de 22 mai 2003, procurorul respectiv s-a prezentat la postul de poliție, dar întrucât petentul nu s-a prezentat, împreună cu lucrătorii de poliție s-au deplasat la domiciliul acestuia, și nu a fost găsit. Toate aceste activități se regăsesc în procesul verbal din 22 mai 2003.
Față de aceste acte, declarațiile martorilor audiați, procesele verbale de confruntare, cele reclamate de petiționari s-au apreciat ca nefondate. Ca atare rezoluția de neîncepere a urmăririi penale a fost socotită ca temeinică și legală.
Petiționarii T.T. și T.M., nemulțumiți de această sentință, în termenul legal, au declarat recurs.
Recursul este nefondat.
Verificând și din oficiu hotărârea atacată, precum și probatoriul pe care se fundamentează, în special examinându-se dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța care s-a finalizat, cu elaborarea rezoluției nr. 187/II/2/2004 din 10 mai 2004 se constată că, sentința penală nr. 23/ P din 5 aprilie 2005 a Curții de Apel Constanța este temeinică și legală și ca atare va fi menținută.
Astfel, faptele prevăzute de art. 193,art. 220,art. 205,art. 247 și art. 259 C. pen., nu există, întrucât petiționarul T.T. nu a fost amenințat, nu i-a fost tulburată posesia, nu a fost insultat, nu a fost denunțat calomnios și nici nu i-a fost îngrădit vreun drept prin abuz.
în realitate, așa cum de altfel a reținut instanța de fond, în baza unui proces verbal de prindere în flagrant, s-au demarat cercetări penale împotriva petentului, care, pentru că nu s-a prezentat la organul de urmărire penală, a fost căutat la domiciliu de lucrători de poliție însărcinați cu această activitate, încheindu-se în acest sens procesele verbale sus-menționate.
în baza art. 38515 pct. 1 lit. b), C. proc. pen., recursurile declarate au fost respinse ca nefondate.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3564/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3517/2005. Penal → |
|---|
