ICCJ. Decizia nr. 3517/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 188 din 10 februarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 455/2005, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de petentul G.V. împotriva sentinței penale nr. 284 din 21 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5452/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4771 din 24 octombrie 2003 a Curții Supreme de Justiție.
A fost obligat revizuientul la 400.000 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 C. proc. pen., întrucât motivele invocate de revizuient nu se încadrează între cazurile expres și limitativ prevăzute de lege, nefiind admisibil ca, pe calea extraordinară a revizuirii să se obțină o prelungire a probațiunii pentru fapte și împrejurări cunoscute de instanțe la momentul soluționării cauzei.
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel revizuientul - condamnat G.V. care a solicitat admiterea cererii de revizuire formulată, susținând că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost condamnat.
Prin decizia penală nr. 285 din 15 aprilie 2005, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. 1181/2005, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuientul - condamnat G.V.
A fost obligat apelantul - condamnat la plata sumei de 550.000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu s-a dispus a fi avansată din fondul Ministerului Justiției.
împotriva acestei decizii, a declarat recurs condamnatul - revizuient G.V. care a criticat-o ca nelegală și netemeinică sub aspectul greșitei respingeri a cererii sale de revizuire.
înalta Curte, examinând motivele de recurs invocate cât și din oficiu ambele hotărâri, în conformitate cu prevederile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., combinate cu art. 3856alin. (1) C. proc. pen., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Parchetul de pe lângă Tribunalul București la 1 martie 2004, G.V. a solicitat revizuirea sentinței penale nr. 284 din 21 martie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, în dosarul nr. 5452/2002, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 4771 din 24 octombrie 2003, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, în dosarul nr. 3113/2003, prin care a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
în baza art. 83 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 7 ani și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 731 din 19 aprilie 2002 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare, inculpatul având în final de executat pedeapsa de 9 ani închisoare.
Prin cererea de revizuire formulată condamnatul a susținut că nu se face vinovat de săvârșirea faptei reținută în sarcina sa, că nu i-a fost desemnat un apărător, că declarațiile de recunoaștere făcute în cursul urmăririi penale au fost date sub presiunea organelor de cercetare penală și că probele pe care le-a propus în apărare nu au fost administrate de instanțele investite cu soluționarea cauzei.
Din examinarea conținutului cererii, înalta Curte constată că, în mod corect, prima instanță a apreciat că nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 394 alin. (1) C. proc. pen., care limitează cazurile în care o sentință penală definitivă poate fi revizuită, fiind exclusă orice interpretare ori adăugare la lege.
Astfel, potrivit art. 394 C. proc. pen., revizuirea poate fi cerută când:
a) s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei;
b) un martor, un expert sau un interpret a săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere;
c) un înscris care a servit ca temei al hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals;
d) un membru al completului de judecată, procurorul ori persoana care a efectuat acte de cercetare penală a comis o infracțiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere;
e) când două sau mai multe hotărâri judecătorești definitive nu se pot concilia.
Nici în apel condamnatul revizuient nu a invocat incidența vreunuia dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de textul mai sus citat, referindu-se doar la aspecte legate de temeinicia și legalitatea hotărârii, aspecte avute deja în vedere cu ocazia judecării cauzei în căile ordinare de atac.
Vinovăția ori nevinovăția făptuitorului, încălcarea dreptului la apărare, încadrarea juridică a faptei, cuantumul sancțiunii aplicate la judecata în fond a unei cauze, reținerea greșită a stării de recidivă, nereținerea stării de legitimă apărare ori incorecta soluționare a laturii civile a cauzei nu pot forma obiectul cererii de revizuire, deoarece nu sunt expres prevăzute în dispozițiile art. 394 C. proc. pen. și pentru că s-ar crea astfel un paralelism între căile ordinare și extraordinare de atac, ce ar conduce la prelungirea sine die a soluționării cauzelor penale.
Revizuientul a invocat motive de netemeinicie a hotărârii pronunțate, însă probatoriul ce a fost administrat, aprecierea acestuia, în condițiile art. 63 C. proc. pen., precum și hotărârea de condamnare pronunțată, inclusiv modul în care au fost respectate prevederile legale în materia asigurării apărării au făcut obiectul controlului judiciar, fiind evaluate de către instanțele de apel și recurs, în cadrul căilor de atac ordinare exercitate de inculpat.
Cum aceste aspecte au fost cunoscute și verificate de către instanțele care au soluționat cauza și nu au fost evidențiate fapte sau împrejurări noi, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 394 C. proc. pen., înalta Curte apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins cererea revizuientului ca nefondată.
Față de cele menționate mai sus, înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient G.V.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a obligat pe recurentul revizuient la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3477/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3542/2005. Penal → |
|---|
