ICCJ. Decizia nr. 3542/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1486 din 17 noiembrie 2004, Tribunalul București, secția I penală, în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul I.I. la 7 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
în baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 332 zile rămas de executat din sentința penală nr. 615/2002 a Tribunalului București, pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta urmând ca în final inculpatul să execute 7 ani și 6 luni închisoare.
în baza art. 271 alin. (4) C. pen., a condamnat același inculpat la 2 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectare a hotărârilor judecătorești.
în baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 332 zile rămas de executat din sentința penală nr. 615/2002 a Tribunalului București, la care l-a contopit cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute 332 zile închisoare.
în baza art. 11pct. 1 din Legea nr. 61/1991, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat același inculpat la 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de port fără drept a unui cuțit.
în baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiționate privind restul de 332 zile închisoare rămas de executat din sentința penală nr. 615/2002 a Tribunalului București și a contopit acest rest cu pedeapsa aplicată prin prezenta, urmând ca în final inculpatul să execute 332 zile închisoare.
în baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele aplicate, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani și 6 luni închisoare.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 19 februarie 2004 la zi.
în baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului.
în baza art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat inculpatul D.A. la 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.
A făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus reținerea de la 19 februarie 2004.
în baza art. 116 C. pen., a interzis accesul inculpatului I.I. în municipiul București pe o durată de 3 ani.
A luat act că partea vătămată A.H.A. nu a formulat pretenții civile.
în baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul I.I. a sumei de 1.250.000 lei și de la inculpatul D.A. a sumei de 250.000 lei.
în baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea specială a unui cuțit cu lama rabatabilă, tip briceag, cu lama de cca. 9 cm, având prăsele imitație os, de culoare maro, aparținând inculpatului I.I., aflat în prezent la Secția 9 Poliție - Camera de Corpuri Delicte, conform dovezii seria B nr. 29641.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 12 februarie 2004, inculpații I.I. și D.A. vrând să facă rost de bani pentru a sărbători liberarea din armată a inculpatului D.A., în urma unei înțelegeri prealabile, au amenințat-o pe partea vătămată A.H.A. cu bătaia și au determinat-o să îi dea inculpatului I.I. portofelul, care după ce și-a însușit suma de 1.500.000 lei, i l-a restituit gol, lăsând-o să plece.
Ulterior, cei doi inculpați s-au deplasat la restaurantul din zonă unde au cheltuit suma de aproximativ 400.000 lei, la plecare inculpatul I.I. înmânându-i coinculpatului D.A. suma de 50.000 lei.
La data de 14 februarie 2004, inculpații au fost depistați de organele de poliție, cu ocazia percheziției corporale găsindu-se asupra inculpatului I.I. un cuțit cu lama rabatabilă, constatându-se totodată că acesta avea interdicție de a se afla pe teritoriul municipiului București.
Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv declarațiile părții vătămate A.H.A., procesele - verbale de recunoaștere din grup a inculpaților și planșele foto, declarațiile martorilor A.C., S.A.N., D.C., procesele verbale de conducere în teren, de cercetare la fața locului și de percheziție corporală a inculpatului I.I., precum și declarațiile inculpaților.
Fiind audiați atât în faza de urmărire penală, cât și în cadrul cercetării judecătorești, inculpații au recunoscut săvârșirea faptei.
Apelurile declarate de inculpații I.I. și D.A. împotriva sentinței penale nr. 1486/2004 a Tribunalului București, secția I penală, au fost respinse, ca nefondate, de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și familie, care prin decizia penală nr. 53/ A din 25 ianuarie 2005 a reținut că soluția primei instanțe este legală și temeinică.
împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul I.I. pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 17 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal achitarea susținând că nu a avut nici un moment intenția de a tâlhări partea vătămată, ci i-a cerut bani împrumut acesteia, întrucât o cunoștea, pentru a-și cumpăra medicamente și inculpatul D.A., pentru cazurile de casare prevăzute de art. 3859pct. 12 și 14 C. proc. pen., solicitând, în principal, achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., susținând că între el și coinculpatul I.I. nu a existat o înțelegere prealabilă, că el a crezut că inculpatul I.I. o cunoștea foarte bine pe partea vătămată și că împrumuta bani de la aceasta, iar în subsidiar, ambii inculpați solicitând redozarea pedepselor aplicate, inculpatul D.A. prin a se da mai mare eficiență circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 - art. 76 C. pen.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând hotărârile pronunțate, în raport de probele dosarului, Curtea constată că situația de fapt a fost corect reținută, iar vinovăția inculpaților pe deplin dovedită, fiind susținută de ansamblul probator administrat în cauză.
Apărarea ambilor inculpați, în sensul că nu au avut o înțelegere prealabilă, că nu au intenționat nici un moment să tâlhărească pe partea vătămată, ci inculpatul I.I. a fost cel care i-a cerut bani împrumut, este infirmată de toate probele dosarului, respectiv declarațiile de recunoaștere ale celor doi inculpați (ambii arătând că au amenințat-o pe partea vătămată cu bătaia dacă nu le dă banii care îi are asupra sa), precum și declarațiile părții vătămate A.H.A., care a precizat în fața instanței de fond că cei doi inculpați l-au flancat, inculpatul I.I. așezându-se în fața sa, iar inculpatul D.A. în spate, împiedicându-l să fugă, ambii inculpați solicitându-i pe un ton ridicat să le dea banii, arătând că "m-am simțit amenințat de către cei doi inculpați, atât din tonul vocii acestora, cât și din faptul că mă flancau, eu neputând să mă mișc. Arăt că inculpatul I.I. mă ținea de umăr. Precizez că inculpatul I.I. m-a amenințat că mă taie cu cuțitul dacă nu-i dau banii".
Toate acestea se coroborează și cu declarațiile martorilor A.C., D.C. și S.A.N., aceștia observând momentul în care partea vătămată a fost deposedată de bani.
Nu în ultimul rând, se reține faptul că inculpații au fost recunoscuți cu ocazia prezentării pentru recunoașterea din grup, atât de partea vătămată, dar și de către martorii mai sus arătați.
Cât privește individualizarea pedepselor aplicate, instanțele au avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care au fost comise, modul de operare, faptul că partea vătămată era minor, circumstanțele personale ale inculpaților, inculpatul I.I. fiind recidivist și dovedind perseverența infracțională în săvârșirea infracțiunilor de violență, iar în ceea ce-l privește pe inculpatul D.A., făcându-se aplicarea art. 74 - art. 76 C. pen., având în vedere că nu este cunoscut cu antecedente penale și că a avut un comportament corespunzător în societate până la data săvârșirii faptei, aspecte față de care se apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, potrivit criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ - preventiv prevăzut de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune redozarea acestora.
Ca atare, după verificarea cauzei și în raport de dispozițiile art. 3859alin. (3) C. proc. pen., recursurile fiind nefondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
Au fost văzute și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3517/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3441/2005. Penal → |
|---|
