ICCJ. Decizia nr. 3550/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 351 din 10 martie 2005 pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de condamnatul L.G. pentru întreruperea executării pedepsei închisorii.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență următoarea situație de fapt.
L.G. a fost condamnat prin sentința penală nr. 366/2004 a Tribunalului București, secția I penală, rămasă definitivă prin sentința penală nr. 5359 din 20 octombrie 2004 a înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la o pedeapsă de 11 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a mai reținut că motivul invocat de condamnat, respectiv că are grave probleme familiale, nu se încadrează în dispozițiile prevăzute de art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 265 din 12 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat.
împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs prin care a solicitat admiterea cererii sale și întreruperea executării pedepsei, invocând aceleași motive pe care le-a prezentat în cererea inițială și apoi în apel.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă "când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează".
Din datele dosarului, respectiv referatul de anchetă socială efectuat în cauză, a reieșit faptul că familia condamnatului locuiește într-un apartament de 4 camere, proprietatea soacrei acestuia, curat întreținut, mobilat modest, rezultând că familia acestuia nu se află în situația prevăzută de art. 453 lit. c) C. proc. pen.
Pe baza datelor menționate, instanțele au concluzionat just că motivele invocate de condamnat nu constituie o împrejurare specială, în sensul prevederilor legale pentru a determina întreruperea executării pedepsei.
Ca atare, pentru considerentele expuse, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a se respinge recursul declarat de condamnat, ca nefondat, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu a fost avansat din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 159/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3571/2005. Penal → |
|---|
