ICCJ. Decizia nr. 3570/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 133 din 27 noiembrie 2003, Tribunalul Călărași l-a condamnat pe inculpatul C.R.L. în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., la 7 ani și 6 luni închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția de la 29 septembrie 2003 la zi.
S-a luat act că partea vătămată C.M. nu s-a constituit parte civilă.
Inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanța a reținut, în fapt, că, în seara de 25 ianuarie 2003, inculpatul C.R.L., care venise din București în comuna Spanțov, județul Călărași, la bunici, a mers cu sora sa P.C.M. la discoteca SC F.I. din localitate, consumând 2 sticle cu bere.
La un moment dat, a observat-o pe numita G.E. care făcea parte dintr-un grup în care se aflau și partea vătămată C.M. și martorul M.I., intrând în vorbă cu aceasta.
Partea vătămată C.M. i-a spus inculpatului să o lase în pace pe G.E., întrucât aceasta a venit la discotecă împreună cu M.I.
Inculpatul s-a conformat, s-a deplasat la bar, însă deranjat de această intervenție a spart o sticlă de bere de tejghea și întrucât nu a obținut ciobul dorit, a spart o altă sticlă de propriul cap, lovindu-se în frunte și apoi, cu gâtul sticlei, tăios, s-a apropiat din spate de partea vătămată care dansa și din lateral i-a aplicat acesteia o lovitură cu ciobul în partea dreaptă a gâtului.
Surprinsă, partea vătămată s-a retras, punându-și mâna la rană și ieșind afară, unde se afla și un polițist.
După acest episod, inculpatul a avut un conflict violent cu martorul M.I. și fiind scos afară din discotecă, observând-o pe partea vătămată cu polițistul, a mai lovit-o cu piciorul peste față, plecând apoi cu autoturismul surorii sale la București, unde la Spitalul de urgență Floreasca a fost pansat la cap.
Partea vătămată C.M. a mers la Spitalul Oltenița, unde a beneficiat de îngrijiri medicale (sutura plăgilor) fără să fie internată.
Potrivit certificatului medico-legal eliberat de S.M.L. Călărași, partea vătămată a prezentat submandibular drept, plagă suturată de 4 cm, pe fața antero-laterală dreaptă a gâtului, plagă suturată de 7 cm și excoriații pe dorsul nasului, leziuni produse prin lovire cu corp tăietor, care nu au pus în primejdie viața victimei, însă au necesitat 12-14 zile îngrijiri medicale.
Inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, explicând-o prin aceea că inițial, a fost lovit el de una dintre persoanele aflate în grupul părții vătămate și a reacționat pentru a-i speria.
împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, criticând-o pentru reținerea greșită a încadrării juridice, fapta realizând conținutul infracțiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, solicitând reducerea pedepsei la durata executată în regim de arestare preventivă.
Instanța de apel a dispus, iar I.M.L. Mina Minovici a efectuat expertiza medico-legală, din al cărei raport rezultă că partea vătămată a necesitat 8-9 zile de îngrijiri medicale, leziunile nepunând în primejdie viața acesteia.
Comisia de avizare și control a aprobat aceste concluzii, cu precizarea că nu se poate face o delimitare netă a zonelor corporale care să conțină organe sau formațiuni anatomice cu rol mai mult sau mai puțin esențial în menținerea vieții.
Prin decizia penală nr. 858 din 11 noiembrie 2004, Curtea de Apel București a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că fapta acestuia, așa cum a reținut și instanța de fond, realizează conținutul tentativei la infracțiunea de omor calificat, iar pedeapsa a fost corect individualizată.
Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, criticând-o, pe de o parte, pentru omisiunea instanței de a se fi pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice, motiv pentru care a solicitat trimiterea cauzei pentru rejudecare, iar pe de altă parte, solicitând instanței de recurs schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. și în cele din urmă, reducerea pedepsei.
Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că inculpatul și-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 3859alin. (1) pct. 10, 14 și 17 C. proc. pen. și pentru cele ce vor fi arătate în continuare, este fondat.
Este greșită susținerea potrivit căreia instanța de apel nu s-ar fi pronunțat asupra cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei.
Această cerere se constituie în unul dintre motivele invocate de inculpat în calea de atac, iar instanța, respingând apelul, prin considerente a și motivat detaliat elementele de fapt care susțin încadrarea juridică în tentativă la infracțiunea de omor.
Curtea apreciază că încadrarea juridică reținută de instanțele care s-au pronunțat în precedent în cauză, este legală.
Actele medico-legale constată existența a două leziuni grave produse părții vătămate: plagă de 4 cm submandibular drept și plagă de 7 cm pe fața antero-laterală dreaptă a gâtului, expertiza medico-legală concluzionând că, în condițiile date, utilizarea ciobului de sticlă nu a lezat nici un organ vital sau un vas de sânge de mari dimensiuni și de aici nepunerea în primejdie a vieții victimei.
Față de natura obiectului folosit în agresiune, zona corporală vizată și intensitatea loviturii care a produs cele două plăgi, nu se poate susține că inculpatul nu a prevăzut și chiar dacă nu a urmărit, cel puțin nu a acceptat posibilitatea producerii decesului victimei.
Că acest rezultat nu s-a produs, se datorează întâmplării, respectiv tăieturile de la gâtul părții vătămate, regiune corporală puternic vascularizată, neinteresând un vas de sânge de mari dimensiuni.
Recursul inculpatului este întemeiat însă, în critica referitoare la individualizarea pedepsei.
Așa cum rezultă din datele cauzei, inculpatul este tânăr, fără antecedente penale și la data săvârșirii faptei era încadrat ca distribuitor la SC M.
Acesta a recunoscut săvârșirea faptei pe întreg parcursul procesului penal. Deși partea vătămată s-a constituit parte civilă la urmărirea penală, în fața instanței aceasta nu a mai cerut despăgubiri, dovadă a rezolvării acestui aspect în mod extrajudiciar și în același timp a stăruinței inculpatului de a înlătura consecințele materiale ale infracțiunii.
Aceste împrejurări au fost considerate circumstanțe atenuante judiciare, s-a avut în vedere alături de celelalte criterii prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la aplicarea pedepsei, sancțiune astfel individualizată încât să se asigure realizarea scopului prevenirii săvârșirii de noi infracțiuni.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3565/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3475/2005. Penal → |
|---|
