ICCJ. Decizia nr. 3565/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 1654 din 22 noiembrie 2004, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, în temeiul dispozițiilor art. 334 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., text în baza căruia inculpatul V.A.A. la 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
în baza art. 61 C. pen., s-a revocat liberarea condiționată din pedeapsa de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 222 din 214 aprilie 2001 a Judecătoriei Sebeș și a fost contopit restul rămas neexecutat de 2 ani 3 luni și 24 zile în pedeapsa aplicată, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 3 ani închisoare.
S-a constatat că prezenta infracțiune este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 793 din 11 iunie 2004 a Tribunalului București, definitivă, la 2 ani 3 luni și 24 zile închisoare.
S-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute în final, 3 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a respins, ca nefondată, cererea de despăgubiri civile formulată de K.A.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului V.A.A., pentru infracțiunile prevăzute de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., comise în dauna părților vătămate M.S. și L.A.I.
în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., s-a dispus achitarea aceluiași inculpat pentru infracțiunile prevăzute de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (21) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., comise în dauna părților vătămate B.E. și B.D.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt:
în tot cursul urmăririi penale cât și în fața instanței, inculpatul a negat constant săvârșirea faptelor deduse judecății, recunoscând numai primirea unor bunuri, printre care și chei de spart mașini de la I.L., și-a dat seama că bunurile provin din furat și a aflat de la acesta că este urmărit de poliție, fugit de la domiciliu, fiind rugat de acesta să păstreze bunurile.
Referitor la sustragerea autoturismului BMW, partea vătămată K.A. a menționat că a parcat mașina, la ora 1,30, în dimineața zilei de 8 iulie și a constatat dispariția acestuia, la ora 9,00, dimineața.
Instanța de fond a reținut că inculpatul nu a fost implicat în comiterea acestei fapte, părinții săi C.G. și C.M., precum și martorul Ș.M., declarând că, în noaptea de 7 iunie, inculpatul a fost la domiciliu, de seara orele 23,00 până cel puțin la orele 6,45 când și martorul a plecat la serviciu.
în ce privește infracțiunea de tâlhărie comisă în dauna părții vătămate B.E., martorul N.R. a declarat că a condus la autocar pe partea vătămată și a observat un autoturism BMW cu număr de înmatriculare german și la un moment dat, un individ a sustras geanta de pe umărul părții vătămate, s-a aruncat pe geamul lăsat deschis la portieră față dreapta al autoturismului care a demarat în viteză și nu a reținut decât înălțimea de 1,70 m fără alte semnalmente ale făptuitorului.
Instanța de fond a înlăturat declarația martorului ca nesinceră.
Inculpatul a fost trimis în judecată pentru furtul comis, în data de 9 iulie 2003, în dauna părții vătămate M.S. Partea vătămată a declarat că se afla în autoturism și când se pregătea să plece, un bărbat a deschis ușa față dreapta, i-a furat borseta de pe scaun, l-a urmărit și a observat că a intrat într-un BMW de culoare închisă pe geamul ușii față-dreapta, la volan fiind șoferul, nu a reținut semnalmentele niciunuia.
Partea vătămată nu a putut identifica făptuitorul, situație în care instanța de fond a apreciat că nu sunt probe din care să rezulte vinovăția inculpatului.
La aceeași oră și zi, acuzarea a reținut vinovăția inculpatului și pentru furtul calificat comis în dauna părții vătămate, L.A.I.
Partea vătămată a declarat că, în dimineața respectivă, de la geamul locuinței a observat un autoturism BMW de culoare neagră care a parcat lângă autoturismul fiului său, au coborât doi indivizi care au smuls plăcuțele de înmatriculare de pe mașina fiului său, și au părăsit locul faptei. Și cu privire la această faptă, instanța de fond a reținut că nu au existat probe, partea vătămată neputând fi în măsură să identifice pe autori.
în aceeași zi, partea vătămată B.D. împreună cu fiul său, D., se deplasau pe str. Izvor, au trecut pe lângă un BMW culoare bleumarin autoturismul având motorul pornit, portiera dreapta-față deschisă și înăuntru doi bărbați. Depășind autoturismul a simțit smulgerea borsetei în care se aflau acte personale și suma de 18.000.000 lei, iar cel care le sustrăsese a urcat în autoturismul BMW care a pornit în viteză în direcția Parcul Izvor, trecând pe culoarea roșie a semaforului.
Autoturismul a fost abandonat, dar în el s-a găsit borseta părții vătămate M.S. și telefonul inculpatului.
S-a mai stabilit că autoturismul aparține părții vătămate K.A., iar plăcuțele de înregistrare aparțin părții vătămate L.A.I.
împotriva soluției au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul V.A.A.
Prin decizia penală nr. 205 din 22 martie 2005, Curtea de Apel București a admis apelul declarat de parchet, a desființat în parte hotărârea atacată, a descontopit pedepsele contopite și rejudecând cauza în aceste limite a dispus următoarele:
- în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul V.A.A. la 4 ani închisoare în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiționată a executării pedepsei de 7 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 222 din 24 aprilie 2001 a Judecătoriei Sebeș și a contopit restul de pedeapsă neexecutat de 2 ani 3 luni și 24 zile închisoare cu pedeapsa aplicată, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 4 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că infracțiunea este concurentă cu infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 793 din 11 iunie 2004 a Tribunalului București, definitivă, la 2 ani 3 luni și 24 zile.
S-au contopit aceste pedepse și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și art. 21lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părți vătămate B.E. și B.D.) același inculpat a fost condamnat la 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-a contopit această pedeapsă (în care s-a inclus prin contopire și restul neexecutat de 2 ani 3 luni și 24 zile închisoare) cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 222 din 24 aprilie 2001 a Judecătoriei Sebeș, dispunându-se să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
în baza art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a) și e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. și art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (părți vătămate M.S. și L.A.I.I.) a fost condamnat inculpatul la 4 ani închisoare.
Această pedeapsă, în care s-a cuprins restul neexecutat de 2 ani 3 luni și 24 zile închisoare s-a contopit cu pedeapsa de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 222 din 24 aprilie 2001 a Judecătoriei Sebeș, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare.
S-au contopit, în temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., toate aceste pedepse aplicate faptelor deduse judecății și în final, s-a dispus ca inculpatul V.A.A. să execute pedeapsa de 7 ani și 6 luni închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.
S-au menținut, în rest dispozițiile hotărârii atacate și s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Inculpatul a fost obligat la despăgubiri materiale către partea civilă K.A. în cuantum de 127.000.000 lei, reprezentând contravaloarea reparațiilor autoturismului BMW și la 18.000.000 lei către partea civilă B.D.
în motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că, probele administrate în cauză, în totalitate, au demonstrat că în seara respectivă, inculpatul a desfășurat o amplă activitate infracțională, folosindu-se de autoturismul sustras.
De asemenea, s-a apreciat că instanța de fond a făcut o greșită schimbare de încadrare juridică, în dispozițiile art. 264 C. pen., atâta timp cât bunurile ce le avea asupra sa erau destinate și au fost folosite la sustragerea autoturismului și plăcuțelor de înmatriculare și nu a fost numai o simplă deținere a acestora, așa cum acesta a susținut.
în termen legal, împotriva acestor hotărâri a declarat recurs inculpatul, care prin motivele scrise a susținut în esență, următoarele:
- omisiunea instanței de apel de a se pronunța asupra unei cereri esențiale, în sensul că, la termenul din 15 martie 2005, când apelurile s-au judecat, procurorul a declarat că înțelege să susțină doar în parte apelul declarat, prin aceea că, a renunțat a mai critica soluția de achitare a inculpatului pentru fapta de furt ce se pretinde a fi săvârșită în dauna părții vătămate L.A.I., respectiv sustragerea plăcuțelor de înmatriculare.
în susținerea acestui motiv au fost invocate prevederile art. 3859pct. 10 C. proc. pen.
- greșita condamnare a inculpatului pentru toate infracțiunile deduse judecății, în lipsa probatoriului necesar, fiind cert că nici părțile vătămate nu l-au putut identifica, situație în care soluția de condamnare este consecința unei grave erori de fapt;
- greșita individualizare a pedepsei făcută de instanța de fond, prin aceea că, deși corect a condamnat pe inculpat pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., nu a făcut o justă individualizare a pedepsei, astfel încât, prin reținerea dispozițiilor art. 74 - art. 76 C. pen., să stabilească pedeapsa la nivelul celei aplicate de Judecătoria Sebeș prin sentința penală nr. 222 din 24 aprilie 2001, respectiv 2 ani 3 luni și 24 zile, ; critica a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Verificând aceste critici prin prisma cazurilor de casare invocate, respectiv, art. 3859alin. (1) pct. 10, 18 și 14 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat și hotărârile atacate nu pot fi supuse casării pentru aceste motive.
în legătură cu omisiunea instanței de apel de a reitera în cuvântul procurorului mențiunea sa cu privire la susținerea numai în parte a apelului declarat, este fără relevanță chiar dacă s-ar dovedi că este reală.
Afirmația are în vedere efectul devolutiv al apelului în limitele sale, care potrivit art. 371 alin. (2) C. proc. pen., permite instanței în afară de temeiurile invocate și cererile formulate de apelant, să examineze cauza sub toate aspectele de fapt și de drept.
în acest context, instanța de apel fiind investită cu un apel declarat de parchet în defavoarea inculpatului, avea obligația, în baza prevederilor de mai sus, să examineze, în limitele investirii, cauza sub toate aspectele, inclusiv, sub cel care-l nemulțumește pe recurent.
în privința soluției de condamnare adoptată de instanța de apel pentru toate infracțiunile deduse judecății este de subliniat că aceasta nu este rezultatul unei grave erori de fapt, ci consecința unei conexiuni logice a probelor administrate în cauză.
Este adevărat că, profitând de faptul că unele părți vătămate nu l-au putut identifica, inculpatul a negat orice participare sub orice formă la comiterea acestor infracțiuni.
Dar, este evident că, în seara și noaptea de 7 iulie 2003 și 8 iulie 2003, inculpatul a desfășurat, împreună cu alte persoane, unele neidentificate, o amplă activitate infracțională, începând cu furtul unei autoturism BMW folosit apoi în comiterea celor două acte de tâlhărie împotriva părții vătămate B.D. și B.E. (unde acesta a avut calitatea de complice) cât și a furtului în formă continuată comis în dauna părților vătămate M.S. și L.A.I.
Cu ocazia prezentării albumelor foto, martorul N.R., care s-a aflat, împreună cu partea vătămată B.E. la momentul tâlhăririi sale, l-a recunoscut pe șoferul autoturismului BMW în persoana inculpatului V.A.A.
Pe de altă parte, din raportul de constatare tehnico-științifică a rezultat că urmele papilare ridicate, în data de 9 iulie 2003, de la cercetarea autoturismului marca BMW abandonat în intersecția străzilor Lipova cu str. Cotiturii, sectorul 1 București, de pe plafon, deasupra portierei din dreapta față (urma nr. 1) de pe rama dintre plafon și portiera dreapta față (urma nr. 2), de pe exteriorul portierei din dreapta față (urma nr. 3), de pe exteriorul portierei din dreapta spate (urma nr. 4) și de pe aversul plăcuței de înmatriculare au fost create de regiunea teneră și digitopalmară ale palmei mâinii drepte (urma nr. 1), de regiunile hipotenară a aceleiași palme (urma nr. 2), de degetele inelar (urma nr. 4) și mic (urma nr. 3) de la mâna dreaptă a lui V.A.A. și de degetele arătător de la mâna dreaptă (urma nr. 5) și inelar de la mâna stângă (urma 8-7) ale lui H.L.
în legătură cu cele două plăcuțe de înmatriculare care au fost atașate și găsite la autoturismul BMW, culoare neagră sustras de inculpat și abandonat, partea vătămată L.A.I. a declarat că, în ziua de 9 iulie 2003, de la fereastra apartamentului său a observat un autoturism marca BMW culoare neagră (ce a oprit lângă autoturismul fiului său, marca SEAT IBIZA) din care au coborât doi indivizi ce au smuls plăcuțele de înmatriculare aparținând autoturismului fiului său.
Deși partea vătămată nu a putut descrie semnalmentele celor două persoane, acesta a identificat autofizionomia celor două persoane, acesta a identificat autoturismul BMW sustras, în noaptea de 8 august 2005, de la partea vătămată K.A., de către inculpat.
Că inculpatul este autorul acestor furturi, cât și complice la tâlhăria continuată comisă în aceeași zi, o dovedesc și alte probe.
Astfel, partea vătămată M.S. deși nu a putut descrie pe cei doi indivizi care i-au sustras borseta și au fugit cu un BMW, a identificat autoturismul folosit de aceștia, respectiv un BMW de culoare închisă.
Tot astfel, partea vătămată B.D. deși nu a putut observa fizionomia celor două persoane ocupante ale unui BMW, din care una i-a sustras borseta, a putut descrie autoturismul de culoare bleumarin (aceste plăcuțe fiind sustrase de inculpat, în jurul orelor 19,00, în aceeași zi în zona Dorobanți).
Autoturismul folosit la comiterea infracțiunilor de mai sus a fost abandonat în intersecția străzilor Lipova cu Intrarea Cotiturii, în sectorul 1.
Cu ocazia cercetărilor efectuate s-au găsit în interiorul autoturismului BMW (număr aparținând părții vătămate L.A.I.) o borsetă ce conținea documente de identitate pe numele B.D. și B.A., precum și alte bunuri ce aparțineau lui B.D., o geantă din piele de culoare neagră ce conținea documente în limba franceză, pe numele M.S., iar între scaunul dreapta față și pragul portierei s-a găsit un telefon marca NOKIA cu carcasă vișinie.
în urma verificărilor la SC M.F. SA s-a stabilit că aparține numitului C.G. tatăl vitreg al inculpatului, telefonul fiind folosit în ziua respectivă de către inculpat.
Desigur, în acest context probatoriu, nerecunoașterea inculpatului cât și proba administrativă în apărare, potrivit căreia se afla la domiciliu la data la care s-au consumat faptele, sunt probe pro cauza care nu pot înlătura probele științifice administrate în cauză și care-l identifică pe inculpat vinovat de comiterea faptelor deduse judecății.
în mod corect, instanța de apel a condamnat pe inculpat pentru furt calificat și nu pentru favorizarea infractorului, cât timp, bunurile ce inculpatul le avea asupra sa au fost folosite la sustragerea autoturismului și a plăcuțelor de înmatriculare și nu a existat doar o simplă deținere a acestora, așa cum a susținut inculpatul.
în privința pedepsei aplicată de instanța de fond, infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., critica este fără relevanță, atâta timp cât încadrarea juridică corectă este cea reținută de instanța de apel, respectiv furt calificat, prevăzută de art. 208 și art. 209 alin. (1) lit. a), e), g) și i) C. pen., în dauna părții vătămate K.A.
Pedepsele aplicate se încadrează în limitele legale sancționatoare și deși recurentul inculpat este recidivist, cuantumul lor a fost orientat spre limita minimă legală.
Fiind respectate dispozițiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cât și ale art. 52 C. pen., critica este nefondată, urmând a fi respinsă.
Pentru totalitatea considerentelor expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpat se va respinge ca nefondat.
în temeiul art. 38517 alin. (4) C. proc. pen., combinat cu art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va computa din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive, la zi.
Au fost văzute dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3571/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3570/2005. Penal → |
|---|
