ICCJ. Decizia nr. 38/2005. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.38/2005
Dosar nr. 6414/2004
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 21 mai 2004, condamnatul P.M., aflat în executarea unei pedepse de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 77 din 24 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Buzău, a adresat Tribunalului Buzău o cerere intitulată „plângere împotriva mandatului de arestare emis de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Buzău", întemeiată pe dispoziţiile art. 1401 C. proc. pen.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că în cursul urmăririi penale, la data de 18 octombrie 2002 a fost arestat preventiv pe o perioadă de 30 de zile, în baza unui mandat emis de procuror, contrar art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, potrivit căruia numai un judecător independent poate dispune arestarea unei persoane.
Prin sentinţa penală nr. 181 din 9 septembrie 2004, Tribunalul Buzău a respins ca neîntemeiată cererea, considerată drept contestaţie la executare, reţinând că măsura preventivă a fost prelungită şi menţinută de instanţă, care a verificat îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute de lege pentru luarea acesteia. Totodată s-a mai motivat că cererea condamnatului nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 C. proc. pen., referitoare la contestaţiile împotriva executării pedepselor.
Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat, prin Decizia penală nr. 453 din 18 octombrie 2004, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Condamnatul a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 504-507 C. proc. pen., precizând că Statul Român, prin reprezentanţii săi a încălcat art. 5 paragraful 3 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, cu ocazia arestării sale preventive printr-un mandat emis de un procuror şi nu de un judecător independent.
Recursul este nefondat.
Petentul P.M. a fost arestat preventiv la data de 18 octombrie 2002, pentru săvârşirea unei infracţiuni de violare de domiciliu şi două infracţiuni de tâlhărie, reţinându-se că există indicii temeinice în acest sens, precum şi starea de recidivă postexecutorie.
În cursul cercetării judecătoreşti, începând cu data de 14 noiembrie 2002 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti, prin care P.M. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 7 ani şi 6 luni închisoare, instanţa a verificat periodic, din 30 în 30 de zile legalitatea luării măsurii preventive şi a menţinut-o. La nici unul din termenele de judecată P.M. nu a contestat legalitatea luării măsurii preventive şi a declarat că lasă la aprecierea instanţei menţinerea arestării sale preventive. Pe fond, inculpatul a recunoscut faptele reţinute în sarcina sa.
Ori, atâta timp cât în cursul procesului penal inculpatul nu a invocat ilegalitatea luării măsurii preventive, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu mai are această cale, în temeiul art. 1401 C. proc. pen., susţinut în cererea adresată instanţei de fond.
Nici dispoziţiile art. 504-507 C. proc. pen., nu-şi au aplicabilitatea în cauză, în forma în care condamnatul şi-a susţinut cererea.
Aşa fiind, Curtea constată că hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, sunt legale şi temeinice, urmând a fi menţinute.
Conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul condamnatului va fi respins.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul P.M., împotriva deciziei penale nr. 453 din 18 octombrie 2004 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe recurentul contestator la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 ianuarie 2005.
← ICCJ. Decizia nr. 368/2005. Penal. Art.220 alin.1 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 383/2005. Penal. Art.20 rap.la art.175 c.pen.... → |
---|