ICCJ. Decizia nr. 3668/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3668/2005
Dosar nr. 2857/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 35 din 7 aprilie 2005, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionarul M.C., împotriva rezoluţiei din 18 ianuarie 2005 dată în dosarul nr. 4147/II-2/2004 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Pentru a pronunţa hotărârea, instanţa a reţinut că prin Ordonanţa din 3 noiembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, luată în dosarul nr. 3048/P/2004, s-a dispus, în baza dispoziţiilor art. 228 alin. (6), raportat la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen. şi cu referire la dispoziţiile art. 121 alin. (1), raportat la art. 122 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale faţă de notarul M.V.D., pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), infracţiunii de fals intelectual, prevăzută de art. 289 din acelaşi cod, complicitate la infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 26, raportat la art. 215 alin. (1) – (3) C. pen. şi, în ce o priveşte pe N.J., pentru infracţiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen. (fapte susţinut a fi fost săvârşite în anul 1984).
Totodată, prin ordonanţa amintită, în baza dispoziţiilor art. 38, raportat la art. 34 lit. d), art. 45 alin. (1), raportat la art. 42 alin. (1), art. 209 alin. (4) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 Bucureşti în ce o priveşte pe N.J., pentru fapte ulterioare anului 1984.
Petiţionarul, la data de 7 iulie 2004, s-a adresat Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, el solicitând cercetarea penală a fiicei sale N.J. şi a notarului M.V.D., pentru presupuse fapte penale susţinut a fi fost comise la eliberarea şi punerea în executare a certificatului de moştenitor nr. 1836 din 17 decembrie 1984.
Soluţionând plângerea, parchetul a constatat că presupusele fapte penale din anul 1984 nu mai pot fi cercetate întrucât a intervenit o cauză de înlăturare a răspunderii penale, respectiv prescripţia, iar în ce priveşte uzul de fals pretins a fi fost săvârşit de N.J., s-a disjuns cauza.
Plângerea petentului împotriva ordonanţei menţionate, nemotivată în vreun fel vizând nelegalitatea sau netemeinicia, a fost respinsă prin Rezoluţia nr. 4147/II-2/2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
Instanţa, analizând plângerea petentului, formulată împotriva rezoluţiilor menţionate, a constatat că este nefondată, soluţiile procurorului fiind legale.
Împotriva hotărârii instanţei, petentul, în termenul legal, a declarat recurs nemotivat nici în scris, nici oral.
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, se reţine că într-adevăr, pentru presupusele fapte calificate de petiţionar ca fiind infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, infracţiunea de fals intelectual şi complicitate la infracţiunea de înşelăciune (vizându-l pe notarul M.V.D., pentru fapte din anul 1984) şi infracţiunea de uz de fals (vizând-o pe N.J., an 1984), s-a împlinit termenul de prescripţie, cauză de înlăturare a răspunderii penale, iar disjungerea şi trimiterea dosarului la Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 3 pentru N.J., pentru presupuse fapte penale ulterioare anului 1984, constituie rezolvarea legală a plângerii petiţionarului, acesta, în fapt, necriticând soluţiile, ci doar expunând situaţia sa familială după deschiderea şi dezbaterea succesiunii soţiei decedate în anul 1979.
Verificând, din oficiu, hotărârea recurată, se apreciază că nu există nici un caz de casare a acesteia.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de petent nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petentul M.C. împotriva sentinţei penale nr. 35 din 7 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurent la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3659/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3696/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs → |
|---|
