ICCJ. Decizia nr. 3659/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3659/2005
Dosar nr. 1720/2005
Şedinţa publică din 14 iunie 2005
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 444 din 29 noiembrie 2004, Tribunalul Vrancea a condamnat pe inculpatul R.I. la:
- detenţie pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.;
- 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat şi deosebit de grav, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 alin. (1), . art175 alin. (1) lit. i) şi art. 176 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
S-a constatat că infracţiunile din prezenta cauză sunt concurente cu infracţiunea pentru care inculpatul R.I. a fost condamnat la o pedeapsă de o lună închisoare prin sentinţa penală nr. 398/2003 a Judecătoriei Săveni, precum şi cu infracţiunile pentru care i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare prin sentinţa penală nr. 1042/2003 a Judecătoriei Suceava.
S-a dispus descontopirea pedepsei rezultantă de 4 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1042/2003 a Judecătoriei Suceava, în pedepsele componente şi anume: 4 ani închisoare, 6 luni închisoare şi restul de 1.286 zile închisoare, rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33/1988 a Tribunalului Suceava.
În baza art. 36 alin. (1) C. pen., art. 33 lit. a), art. 34 lit. a) şi art. 35 alin. (3) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 61 C. pen., a dispus revocarea beneficiului liberării condiţionată, pentru restul de 1.286 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 18 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33/1988 a Tribunalului Suceava şi contopirea acestui rest cu pedeapsa detenţiunii pe viaţă, urmând ca, în final, inculpatul R.I. să execute pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Pe durata executării pedepsei, conform art. 71 C. pen., inculpatului i-a fost interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a fost menţinută starea de arest a inculpatului R.I., iar din pedeapsa de executat s-a dedus perioada executată şi durata arestării preventive cu începere de la data de 15 iunie 2003, la zi.
S-a dispus anularea mandatelor de executare nr. 881 din 19 decembrie 2003 emis de Judecătoria Săveni şi nr. 1647 din 19 noiembrie 2003 emis de Judecătoria Suceava şi emiterea unui nou mandat de executare, pentru pedeapsa aplicată în cauză.
În baza art. 14 C. proc. pen. şi art. 998 – art. 999 C. civ., inculpatul R.I. a fost obligat să plătească:
- părţii civile R.F., suma de 37.000.000 lei cu titlu de despăgubiri civile;
- părţii civile Spitalul municipiului Adjud suma de 1.502.838 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
S-a luat act că în cauză C.J.S. Vrancea nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul R.I. a fost obligat să plătească statului suma de 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 1.500.000 lei reprezentând taxe medico-legale şi 1.200.000 lei reprezentând onorarii pentru apărătorii desemnaţi din oficiu ce vor fi avansate din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Inculpatul R.I. a fost liberat condiţionat, la data de 6 septembrie 2002, din executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 33/1988 a Tribunalului Suceava, pentru săvârşirea infracţiunii de omor deosebit de grav, prevăzută de art. 174, raportat la art. 176 lit. d) C. pen. şi de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) C. pen., din care a mai rămas de executat un rest de 1.286 zile închisoare.
În aceeaşi zi, inculpatul s-a deplasat la numita C.M. din municipiul Iaşi pe care a cunoscut-o în timpul detenţiei din Penitenciarul Iaşi.
La numita C.M., inculpatul a stat până, în dimineaţa zilei de 9 septembrie 2002, când a plecat spre satul natal, Voiniceni – judeţul Botoşani. În satul Voiniceni, inculpatul a stat până în ziua de 11 septembrie 2002, interval de timp în care şi-a continuat activitatea infracţională.
Astfel, la data de 10 septembrie 2002, inculpatul a săvârşit infracţiunea de furt în dauna părţii vătămate P.G. pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală nr. 398/2003 a Judecătoriei Săveni, la o pedeapsă privativă de libertate de 6 luni închisoare.
În aceeaşi zi, 10 septembrie 2002, inculpatul a pătruns şi în domiciliul unchiului său, R.D., de unde a sustras, printre alte bunuri şi o geantă diplomat cu închidere automată, fără cifru, fapta care a rămas necercetată întrucât partea vătămată nu a făcut plângere.
La data de 11 septembrie 2002, în jurul orelor 11,00, inculpatul a plecat la sora sa H.A. din satul Blaga, judeţul Bacău.
În cursul aceleiaşi zile, în jurul orelor 20,30, inculpatul, având asupra sa o geantă diplomat de culoare neagră, se afla în zona gării Adjud, împrejurare în care i-a cerut numitului C.I., taximetrist, să-l transporte până în comuna Drealul Morii, localitate aflată la aproximativ 30-35 km de oraşul Adjud. Taximetristul i-a cerut inculpatului pentru serviciul solicitat suma de 300.000 lei. După plata sumei pretinsă, cei doi au plecat spre comuna Dealul Morii.
În drum, în staţia P. – Umbrăreasca, inculpatul a cumpărat un pahar cu cafea pe care l-a consumat pe traseu şi 3 plicuri cu ness, pe care le-a pus în buzunar.
Ajunşi în comuna Dealul Morii, inculpatul i-a cerut taximetristului să oprească la un bar, de unde a cumpărat o sticlă de jumătate de litru cu lichior de ciocolată, după care s-a deplasat spre locuinţa surorii sale din satul Blaga.
Întrucât sora sa H.A. nu l-a primit în locuinţa sa, cei doi au stat de vorbă la poartă aproximativ 5 minute, după care inculpatul a cerut taximetristului să-l ducă înapoi în oraşul Adjud.
Pe drum, inculpatul s-a plâns taximetristului că sora sa nu-l mai cunoaşte după 14 ani.
În jurul orelor 22,30, cei doi au ajuns în staţia C.F.R. Adjud.
În jurul orelor 23,00, inculpatul s-a deplasat la barul din incinta gării Adjud unde, în acea seară, era de serviciu numita I.M.C. La bar inculpatul a consumat o sticlă cu bere, după care a plecat.
În jurul orelor 23,30, inculpatul a ajuns la moara de grâu situată în partea de nord a oraşului Adjud, unde se aflau partea vătămată R.F. şi tatăl său, R.Şt., veniţi din satul Ocheni, judeţul Bacău, cu o căruţă trasă de un cal, pentru a măcina o cantitate de grâu. Împreună cu aceştia se mai aflau şi numiţii C.E. şi I.I., din aceeaşi localitate.
Deoarece, în jurul orelor 23,30, începuse să plouă, R.F., R.Şt. şi I.I., care aşteptau la moară, s-au adăpostit sub o copertină, iar C.E. s-a retras în maşina proprietatea sa.
Inculpatul a pătruns în incinta morii unde a intrat în discuţie cu cei ce se aflau sub copertină şi pe care i-a servit cu lichior şi ţigări, după care a întrebat dacă se oferă cineva să-l ducă până în gara Adjud.
În discuţiile avute cu persoanele aflate sub copertină inculpatul le-a spus că vine de la o soră a sa.
Cei de faţă au văzut că inculpatul avea asupra sa o geantă diplomat de culoare neagră.
Întrucât numitul I.I. a refuzat să-l transporte pe inculpat la gară, partea vătămată R.F. şi tatăl său R.Şt., s-au oferit ei să dea curs acestei cereri, astfel că toţi trei s-au urcat în căruţă. Inculpatul le-a spus celorlalţi doi că se grăbeşte întrucât trebuie să prindă un tren, care pleacă, în jurul orei 1,00, către Bacău.
În căruţă cei trei s-au aşezat, potrivit declaraţiei părţii vătămate R.F., în felul următor: în faţă, stând în picioare, R.F., care mâna calul; în spatele acestuia, în coşul căruţei, stând ghemuit şi orientat spre înainte se afla victima R.Şt., iar în partea din spate a căruţei în poziţia ghemuit, orientat spre înainte, inculpatul.
Pe drum, R.F. s-a concentrat asupra dirijării calului, iar tatăl său a discutat cu inculpatul. Tot atunci, inculpatul i-a cerut părţii vătămate R.F. să o ia pe un drum mai scurt, pentru a ajunge mai rapid la gară.
În timp ce se deplasau pe str. Vânători din oraşul Adjud, partea vătămată a simţit o mişcare bruscă a căruţei, urmată de o bufnitură şi apoi a văzut cum tatăl său şi inculpatul cădeau din căruţă.
Partea vătămată a oprit căruţa după aproximativ 30 m faţă de locul unde căzuseră cei doi, după care s-a deplasat, repede, la tatăl său care se afla cu faţa în jos, pe şosea. Inculpatul care se afla în apropiere i-a spus lui R.F. că tatăl său a căzut din căruţă.
Partea vătămată s-a apropiat de tatăl său, s-a aşezat în genunchi pentru a-l ajuta, moment în care a observat că acesta avea o tăietură în zona gâtului de unde curgea sânge.
Inculpatul s-a apropiat imediat de partea vătămată R.F. căruia i-a pus cuţitul la gât şi i-a cerut să-şi ceară iertare de la tatăl său.
În momentul în care inculpatul se pregătea să-i înfigă mai tare cuţitul în gât, partea vătămată deja rănită, a reuşit să se elibereze din strânsoarea inculpatului, după care a fugit la căruţă.
La fluieratul părţii vătămate, calul a pornit în galop, în timp ce partea vătămată s-a suit în căruţă, deplasându-se repede pe altă cale spre moară.
Inculpatul a încercat să urmărească şi să prindă căruţa însă nu a mai reuşit.
Ajuns la moară, partea vătămată a relatat celor de faţă ce li s-a întâmplat pe drum, fiind transportat cu o maşină condusă de P.E. la Spitalul Adjud.
În căruţa părţii vătămate a fost găsită geanta diplomat aparţinând inculpatului, iar în interiorul acesteia nişte fotografii, o pâine şi o sticlă cu suc.
De asemenea, la moară, pe o grămadă de saci, a fost găsită şi sticla de lichior împreună cu două ţigări pe care inculpatul le lăsase înainte de a pleca spre gară.
După săvârşirea faptelor, inculpatul s-a deplasat în gara Adjud, a intrat în barul din gară, în jurul orelor 0,45, şi a cerut numitei I.M.C. un pahar de unică folosinţă cu apă, după care şi-a pregătit un ness, folosind două pliculeţe pe care le avea în buzunar.
Numita I.M.C. a făcut precizarea că a văzut la inculpat o lanternă metalică.
La un interval scurt de timp, inculpatul a părăsit gara Adjud, urcându-se într-un tren accelerat.
Din raportul de constatare medico-legală cu nr. 260/A/2002 întocmit de serviciul medico-legal judeţean Vrancea, rezultă că moartea victimei R.Şt. a fost violentă şi s-a datorat şocului hipovolemic, prin hemoragie externă masivă, ca urmare a secţionării arterei subclaviculare drepte, contribuind ca factor favorizat şi obstrucţia căilor respiratorii aeriene superioare, prin aspiraţia de sânge.
S-a făcut precizarea că plaga cervicală a fost produsă prin lovirea cu un cuţit care avea o lăţime maximă de 3 cm cu tăiş unic şi o lungime a lamei de aproximativ 15 cm cum şi faptul că între plaga tăiat – înţepată şi decesul victimei există raport primar de cauzalitate.
În ce priveşte partea vătămată R.F., în raportul de constatare medico-legală nr. 180 din 25 septembrie 2002, întocmit de S.M.L. Judeţean Vrancea, s-a concluzionat că aceasta a prezentat o plagă tăiată la nivelul gâtului, hematom preorbitrar stâng, plagă tăiată în zona palmară stângă, leziuni care s-au putut produce, în noaptea de 11 septembrie 2002, prin lovituri cu corp dur, cu muchii ascuţite (cuţit) şi loviri cu corp contondent, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile îngrijiri medicale.
În cauză s-a dispus efectuarea unei expertize tehnico-ştiinţifică dactiloscopică, prin care s-a constatat că urma papilară prelevată de pe sticla de o jumătate de litru cu lichior de ciocolată a fost produsă de degetul mare de la mâna dreaptă a inculpatului R.I.
În urma cercetărilor efectuate a fost identificat ca autor al faptelor inculpatul R.I.
În timpul urmăririi penale, inculpatul a fost supus unor expertize medico-legale psihiatrică care a concluzionat că acesta prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial, că păstrează capacitatea psihică de apreciere critică a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale şi că are discernământul păstrat în raport cu faptele pentru care este cercetat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul R.I. pe care a criticat-o ca fiind nelegală, susţinând că în mod greşit este considerat autorul faptei, lucru care nu corespunde adevărului, motiv pentru care a solicitat a se dispune achitarea.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 60/ A din 17 februarie 2005, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul R.I., pe care l-a obligat la plata sumei de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi suma de 400.000 lei reprezentând onorariu cuvenit apărătorului desemnat din oficiu ce urmează a se avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
A fost menţinută starea de arest a inculpatului şi s-a dedus, în continuare, durata arestării preventive.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că „Deşi inculpatul a negat în mod constant săvârşirea faptelor, apărările sale au fost înlăturate în mod corect de către instanţa de fond, care a reţinut că vinovăţia inculpatului este dovedită prin coroborarea următoarelor mijloace de probă: declaraţiile părţii vătămate R.F., declaraţiile martorilor C.I., I.M.C., H.M. şi R.D., procesele-verbale de confruntare, procesul verbal de cercetare la faţa locului, rapoartele de constatare medico-legală şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică dactiloscopică".
În acelaşi context, s-a mai arătat că „Analiza şi interpretarea probelor mai sus-arătate conduc la concluzia indubitabilă că inculpatul R.I. este cel care, în noaptea de 11 septembrie 2002, a solicitat victimelor R.Şt. şi R.F. să-l transporte cu căruţa până la gara Adjud, iar în timpul deplasării a aplicat celor două persoane lovituri de cuţit în zona gâtului, care au condus la moartea primei victime şi la rănirea gravă a celei de a doua.
În legătură cu afirmaţiile martorului L.S., care a încercat să ia asupra sa săvârşirea faptelor se arată că a fost corect înlăturată întrucât acestea conţineau numeroase inexactităţi şi contradicţii în raport cu situaţia de fapt rezultată din ansamblul probelor administrate în cauză şi că disponibilitatea acestuia de a lua asupra sa faptele săvârşite de inculpatul R.I. este explicabilă prin faptul că acesta se află în executarea unei pedepse cu detenţie pe viaţă, pentru săvârşirea unei infracţiuni de omor deosebit de grav.
Referitor la încadrarea juridică a faptelor, instanţa de apel a arătat că în mod corect inculpatul R.I. a fost condamnat pentru infracţiunea de omor deosebit de grav, având în vedere că anterior acesta mai săvârşise o infracţiune de omor, pentru care a fost condamnat la o pedeapsă de 18 ani închisoare, fiind îndeplinită cerinţa art. 176 lit. d) C. pen.
În ce priveşte pedeapsa aplicată inculpatului s-a arătat că a fost just individualizată, fiind respectate criteriile arătate în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), ţinându-se seama de gravitatea deosebită a faptelor săvârşite, de cruzimea manifestată de acesta, precum şi de împrejurarea că anterior a mai fost condamnat pentru o infracţiune de omor deosebit de grav, ceea ce dovedeşte că pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., singura pedeapsă ce i se mai putea aplica fiind detenţia pe viaţă.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către inculpatul R.I. pe care a criticat-o, în principal, pentru greşita sa condamnare solicitând a se dispune achitarea, întrucât nu el este autorul faptei, iar în subsidiar, cu privire la pedeapsa aplicată pe care o consideră deosebit de severă, solicitând înlocuirea detenţiei pe viaţă cu pedeapsa închisorii.
Recursul declarat de inculpatul R.I. este nefondat.
După cum este de observat inculpatul a criticat Decizia instanţei de apel şi implicit şi hotărârea primei instanţe pentru aceleaşi motive invocate şi la judecata în apel şi anume:
- greşita sa condamnare, întrucât nu este autorul faptei, motiv pentru care se impunea a se dispune achitarea sa;
- greşita individualizarea a pedepsei aplicate pe care o consideră extrem de severă.
Analizând actele şi lucrările de la dosar, atât prin prisma motivelor de casare invocate cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., se constată că în cauză instanţele de fond şi apel au reţinut o corectă situaţie de fapt, confirmată de probele existente la dosar, încadrând faptele imputate inculpatului în textele de lege corespunzătoare, pentru care i-a aplicat o pedeapsă cu respectarea prevederilor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Întrucât în legătură cu motivele de recurs invocate de inculpat, care au format şi motive de casare la instanţa de apel, în prezenta decizie au fost relatate pe larg argumentele ce au stat la baza deciziei instanţei de apel, argumente ce îşi au corespondent în probele de la dosar şi pe care instanţa de recurs şi le însuşeşte pe deplin se constată că reluarea lor nu se mai impune, aceasta cu atât mai mult cu cât în faţa instanţei de recurs recurentul – inculpat nu a produs dovezi noi care să conducă la o altă situaţie de fapt decât cea reţinută.
Prin urmare, fiind legală şi temeinică Decizia instanţei de apel sub toate aspectele criticate, şi neexistând nici alte motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul R.I. este nefondat şi a fi respins, ca atare, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.I. împotriva deciziei penale nr. 60/ A din 17 februarie 2005 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada executată, precum şi timpul arestării preventive de la 15 iunie 2003, la 14 iunie 2005.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3646/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3668/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs → |
|---|
