ICCJ. Decizia nr. 3696/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3696/2005
Dosar nr. 2748/2005
Şedinţa publică din 15 iunie 2005
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 301 din 10 martie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul D.F., ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
D.F. a fost condamnat la pedeapsa de 11 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 5 din 4 februarie 1999 a Tribunalului Călăraşi, Secţia penală, astfel cum a fost modificată prin Decizia nr. 3109 din 30 iunie 2000 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, iar motivele invocate de condamnat (situaţia dificilă în care se află familia sa) nu reprezintă motive speciale care ar determina consecinţe grave pentru acesta sau familie, în sensul dispoziţiilor art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 264 din 12 aprilie 2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de condamnat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă şi în apel, solicitând întreruperea executării pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, printre altele, când, din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia condamnatului.
Or, din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că recurentul condamnat, înainte de a fi încarcerat, nu mai gospodărea împreună cu familia părinţilor săi, domiciliaţi în comuna Pantelimon, ci era căsătorit şi locuia în comuna Glina. Din referatul de anchetă socială întocmit în comuna Pantelimon reiese că mama condamnatului a decedat la data 23 februarie 2005, iar în imobilul compus din 2 camere, mobilate sărăcăcios, mai locuieşte doar sora sa, D.V., în vârstă de 33 de ani, fără venituri.
Întrucât nici anterior încarcerării condamnatul nu locuia cu sora sa iar, pe de altă parte, aceasta este majoră, instanţele au apreciat corect că motivele invocate nu constituie acele „împrejurări speciale", în sensul art. 455 raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., care să impună întreruperea executării pedepsei.
Pentru aceleaşi considerente, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de condamnat nu este fondat şi în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) din acelaşi cod, va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.F. împotriva deciziei penale nr. 264 din 12 aprilie 2005 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă recurentul condamnat la plata sumei de 800. 000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3668/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3710/2005. Penal. Art. 211 Cod Penal. Recurs → |
|---|
