ICCJ. Decizia nr. 3646/2005. Penal. Plângere recurs. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3646/2005
Dosar nr. 2662/2005
Şedinţa publică din 13 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea adresată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, la data de 27 septembrie 2004, petiţionarul S.N. a solicitat efectuarea de cercetări penale faţă de procurorii de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Fălticeni, respectiv: prim procuror B.D. şi procurorii L.F. şi F.O., pentru săvârşirea infracţiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), neglijenţă în serviciu, prevăzută de art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), favorizarea infractorului, prevăzută de art. 264 C. pen., şi trafic de influenţă, prevăzut de art. 257 C. pen.
Petiţionarul, în motivarea plângerii sale a arătat că el şi mama sa s-au judecat la Judecătoria Fălticeni cu numiţii C.I.R., C.I. şi C.N., pentru infracţiunile de ameninţare, calomnie şi insultă având calităţi inverse şi că în aceste cauze procurorii au pus concluzii în defavoarea sa, apoi în mai multe dosare instrumentate de organele de poliţie au dat soluţii în contradicţie cu propunerile poliţiei (dosar nr. 113/P/2003 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Fălticeni) sau au confirmat soluţiile poliţiei.
Prin rezoluţia nr. 133/P/2004 din 5 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, confirmată prin rezoluţia nr. 11/II/2/2005 din 28 ianuarie 2005 a Procurorului General din cadrul acestui parchet, s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de cei trei procurori, reţinându-se că aceştia au acţionat în spiritul legii, nu au încălcat drepturile petiţionarului şi nici nu i-au favorizat pe infractori.
Petiţionarul a formulat plângere împotriva rezoluţiei procurorului general, reiterând motivele inserate în plângerea iniţial formulată.
Curtea de Apel Suceava, prin sentinţa penală nr. 5 din 11 aprilie 2005, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionar împotriva rezoluţiei nr. 133 din 5 decembrie 2004 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, obligându-l totodată şi la plata sumei de 1.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că actele şi măsurile luate de procurori au fost fără excepţie legale, acuzaţiile petiţionarului potrivit cărora cei trei magistraţi procurori au săvârşit infracţiuni de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, neglijenţă în serviciu, trafic de influenţă şi favorizarea infractorilor negăsindu-şi nici un suport probator.
De aceea, prima instanţă, în baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a constatat că cele două rezoluţii sunt temeinice şi legale.
Fiind nemulţumit de soluţia pronunţată, petiţionarul, în termen legal, a formulat recurs expunând oral motivele detailate într-un memoriu însoţit de un amplu set de acte pe care le-a depus în şedinţă publică.
Recursul declarat de petiţionarul S.N. este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte constată că prima instanţă a pronunţat o soluţie legală şi temeinică apreciind că în cauză nici unul din cei trei procurori (B.D., L.F. şi F.O.) acuzaţi de petiţionar că ar fi săvârşit faptele prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), art. 249 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 298 NCP), art. 264 C. pen. şi art. 257 C. pen., nu au efectuat acte sau nu au dat soluţii decât cu respectarea literei şi spiritului legii. Practic nici una din acuzaţiile formulate de petiţionar nu-şi găseşte suport probator în dosar, aprecierile acestuia fiind mai degrabă rodul nemulţumirii sale faţă de modul cum s-au soluţionat plângerile sale, contrar aşteptărilor acestuia.
Astfel, din nici un act existent la dosar nu se desprinde nici cel mai vag indiciu că vreunul din procurorii împotriva cărora a formulat plângere petiţionarul, cu ştiinţă nu au îndeplinit un act sau l-au îndeplinit în mod defectuos ori că au încălcat din culpă vreo îndatorire de serviciu prin care să-i fi produs petiţionarului vreo vătămare importantă intereselor sale sau că ar fi primit ori pretins bani sau alte foloase ori ar fi acceptat promisiuni de daruri în scopul prevăzut de art. 257 C. pen.
Simpla împrejurare că soluţiile date în cauză au fost nefavorabile petiţionarului S.N. nu este un argument solid şi serios pentru a putea fi luat în seamă şi a putea declanşa cercetarea penală a unu magistrat ce nu a făcut altceva decât să slujească actul de justiţie cu respectarea legii.
Faţă de cele ce preced motivele de casare nu sunt întemeiate şi cum, din oficiu, Curtea, în baza art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că nu sunt alte aspecte care să atragă casarea sentinţei pronunţate, potrivit dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie urmează a respinge recursul declarat de petiţionar ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., Curtea îl va obliga pe recurentul petiţionar la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul S.N. împotriva sentinţei penale nr. 5 din 11 aprilie 2005 a Curţii de Apel Suceava.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3644/2005. Penal. întrerupere executare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3659/2005. Penal. Art. 174 Cod Penal. Recurs → |
|---|
