ICCJ. Decizia nr. 3737/2005. Penal. Legea 143/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3737/2005
Dosar nr. 291/2005
Şedinţa publică din 16 iunie 2005
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 333 din 20 noiembrie 2003 a Tribunalului Harghita, în fond după casarea cu reţinere, l-a condamnat pe inculpatul L.R., la un an închisoare, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării executării pentru pedeapsa de 8 luni închisoare, aplicată inculpatului prin sentinţa nr. 134 din 26 aprilie 2001 şi s-a dispus ca inculpatul să execute un an şi 8 luni închisoare. Un prim apel al inculpatului a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 20 din 6 februarie 2004 a Curţii de Apel Tg. Mureş, Decizia casată în recursul inculpatului. Prin Decizia de casare nr. 3313 din 16 iunie 2004 Curtea Supremă de Justiţie a dispus trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru rejudecare reţinând că la judecarea apelului i-a fost încălcat inculpatului dreptul la apărare.
După rejudecare a fost pronunţată Decizia nr. 204 din 29 decembrie 2004 a aceleiaşi curţi de apel prin care a fost respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Instanţa de prim control judiciar a statuat că tribunalul a reţinut, că la data de 18 septembrie 2001, asupra inculpatului s-a găsit cantitatea de 2,50 gr. cannabis. Situaţia de fapt a fost stabilită prin procesul verbal de constatare, declaraţii de martor, raport de constatare tehnică pentru identificarea cannabisului. Că existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului au fost corect stabilite. Au fost înlăturate ca netemeinicie şi nedovedite susţinerile inculpatului cum că nu cunoştea conţinutul plicului găsit asupra sa la percheziţia corporală.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, prin motivele scrise susţinute oral în instanţă acesta a reiterat apărările din apel. Anume că nu a cunoscut conţinutul plicului găsit asupra sa la percheziţia din 18 septembrie 2001. Totodată neagă, întrucât lucrarea nu a fost efectuată în prezenţa sa, (constatarea tehnică privind stabilirea conţinutului plicului).
Susţinerile sunt neîntemeiate iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Probele directe administrate în cauză au convins instanţa de fond şi respectiv cea de apel cu privire la situaţia de fapt reţinută prin rechizitor. Astfel, din procesul verbal de constatare a infracţiunii, în prezenţa a doi martori inculpatul a declarat că substanţa găsită asupra sa este „iarbă" şi se foloseşte pentru drogare. A mai declarat inculpatul că substanţa urma a fi transmisă unei anume persoane. În finalul procesului verbal se consemnează că fiind găsit asupra inculpatului a fost introdus într-o pungă din plastic la care s-a aplicat sigiliul nr. 20706 al organelor de cercetare penală.
Cum inculpatul nu a contestat cele consemnate confirmate de martori iar în raportul de constatare tehnico – ştiinţifică nr. 168574 din 19 septembrie 2001 se menţionează existenţa la predarea şi apoi desigilarea probei a aceluiaşi sigiliu, susţinerile ulterioare ale inculpatului sunt neîntemeiate şi corect înlăturate de instanţa de judecată. De altfel inculpatul a recunoscut fapta şi a declarat că în pachetul găsit asupra sa se aflau frunze de cannabis şi nu prezenţa apărătorului său. Aşa fiind, se constată că instanţele au făcut o judecată corectă bazată pe probele dosarului administrate atât la urmărirea penală cât şi în cadrul anchetei judecătoreşti şi au pronunţat în cauză o soluţie legală şi temeinică. Pedeapsa a fost just individualizată şi s-a dispus executarea în penitenciar ţinând cont de împrejurarea că anterior inculpatul mai suferise o condamnare pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării, făcându-se aplicarea prevederilor art. 83 C. pen. Va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.
Faţă de considerentele ce precede, Curtea:
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul L.R. împotriva deciziei penale nr. 204/ A din 22 decembrie 2004 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul cuvenit interpretului de limbă maghiară se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 iunie 2005.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3730/2005. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3741/2005. Penal. Art. 208-209 Cod Penal.... → |
|---|
