ICCJ. Decizia nr. 3742/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 212 din 10 mai 2004 a Tribunalului Iași a fost condamnat inculpatul B.P. la o pedeapsă de un an și 8 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovituri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 - art. 76 lit. b) din același cod.
Sub aspectul laturii civile inculpatul a fost obligat să plătească minorilor G.V.G. și G.C. câte 275.000 lei lunar, despăgubiri civile periodice, calculate de la data săvârșirii faptei și până la majoratul copiilor.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt.
Inculpatul, angajat în C.G.P. Vaslui a intrat de serviciu, în seara zilei de 18 iulie 2002, în sectorul 8 care cuprindea parcul C. La puțin timp după 1,00 noaptea, inculpatul a fost apelat prin stația radio din dotare de către gardienii publici C.F. și M.I., care l-au înștiințat că la intersecția străzilor M.K. și V.A., are loc un scandal.
Inculpatul s-a deplasat spre zona indicată și a constatat că incidentul a fost provocat de victima G.O. care se certa cu soția sa, G.D.
Inculpatul, care-i cunoștea pe cei antrenați în conflict, s-a interpus între aceștia încercând să-i liniștească, între făptuitor și victime având loc un schimb de expresii contradictorii, urmare a cărora inculpatul a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în față cu consecința proiectării acesteia pe planul dur la asfaltului străzii. După cădere, inculpatul i-a mai aplicat victimei 2-3 lovituri cu picioarele peste corp.
în apropierea locului unde se desfășura conflictul se aflau mai mulți gardieni publici și martori, unul dintre aceștia, Z.I., a încercat să intervină în sprijinul victimei însă a fost lovit de un gardian și s-a refugiat după un gard viu din apropiere.
în timp ce victima G.O. se afla căzută pe asfalt, a fost anunțată prin stația radio o patrulă mobilă a C.G.P. care a sosit la locul incidentului. în autoturismul Aro au fost urcați victima G.O., soția acestuia și martorul Z.I., toți aceștia fiind duși la Poliția municipiului Vaslui și după identificarea și verificarea lor li s-a permis să plece acasă.
Pe drum au cumpărat o sticlă de vodcă, au consumat-o și s-au îndreptat spre casă. Victima s-a plâns de dureri de cap, a refuzat să urce în apartament și a rămas lângă o magazie din aproprierea blocului.
în dimineața zilei de 19 iulie 2002, victima a fost găsită în același loc, în stare de comă profundă fiind transportată de urgență la spital, unde, după efectuarea unui complex de manevre de resuscitare, a fost consemnat decesul.
Din raportul de expertiză medico-legală de autopsie, instanța de fond a reținut că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei come cerebrale profunde urmare a unei hemoragii meningo-cerebrale, produsă printr-un traumatism cranio-cerebral cu fractură liniară de boltă și bază de craniu, traumatismul cranio - cerebral responsabil de tanato-geneză s-a produs prin loviri cu sau de un corp dur cu suprafață relativ mare și viteză de impact relativ mică. S-a mai reținut că între traumatismul cranio - cerebral și moartea victimei exista o legătură de cauzalitate directă și necondiționată.
Situația de fapt expusă a fost stabilită pe baza procesului verbal de cercetare la locul faptei, raportului de expertiză medico-legală de autopsie, procesului-verbal de confruntare, depozițiilor M.I., C.F., M.I.G., N.I., D.A., O.M., B.V., C.S. și Z.I. fapte.
Curtea de Apel Iași, prin decizia penală nr. 101 din 8 martie 2005, a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpat, apel ce a vizat, nelegalitatea și netemeinicia sentinței atacate.
împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs, învederând că vinovăția nu este dovedită, impunându-se achitarea în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. și pe cale de consecință înlăturarea obligației de a achita despăgubiri civile juridice pentru cei doi miori ai victimei.
Recursul nu este fondat.
Instanța de fond pe baza unei analize amănunțite a probele administrate atât în faza de urmărire penală cât și în cea de cercetarea judecătorească, a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, încadrând corespunzător din punct de vedere juridic fapta comisă în dispozițiile art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen., din același cod.
La rândul său, instanța de control judiciar a aplicat art. 4 C. proc. pen., și la baza rolului activ a administrat probe pentru stabilirea unei situații de fapt reale.
Or, așa cum bine au reținut primele instanțe, inculpatul, sosit la locul unui conflict iscat între victimă și soția sa, a încercat să aplaneze incidentul, context în care a lovit victima cu pumnul în față cauzând proiectarea acesteia pe planul dur al asfaltului străzii, după care a continuat să o lovească cu picioarele peste corp.
Este adevărat că inculpatul nu a recunoscut că a lovit victima, iar gardienii publici (colegi cu inculpatul) care s-au aflat în momentul conflictului la locul faptei confirmă susținerea inculpatului, însă declarațiile acestora conțin elementele de subiectivism vădit, rezultate din natura relațiilor de serviciu în cadrul aceleași unități.
Pe de altă parte au fost administrate probe testimoniale și rapoarte de expertiză din coroborarea cărora rezultă vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.
Astfel, din depozițiile martorilor neutri N.I., B.V., C.S. și O.M. completate cu declarațiile părții civile G.D. și a martorului Z.I. rezultă că inculpatul i-a aplicat victimei o lovitură cu pumnul în zona feței, urmată de căderea acesteia și lovirea cu capul de asfalt.
Elementul lovirii directe cu pumnul în zona capului a fost individualizat prin existența leziunilor de la nivelul hemibuzelor stângi, iar acest aspect a fost probat științific pe calea expertizei medico-legale prin existența unei contemporaneități între hematomul extrodural, pe cale de organizare, indicându-se o vechime de până la 24 ore, și celularitatea de la nivelul buzei, ce pledează pentru o vechime de 12-24 ore.
Aceste elemente de timp se regăsesc în intervalul cuprins între orele 1,00-2,00 din ziua de 19 iulie 2002, când a fost lovită victima, și data de 20 iulie 2002, când a fost efectuată necropsia cadavrului.
Concluzionând în procesul de apreciere a probelor administrate, ce presupune interpretarea acestuia pe baza raționamentelor logice instanțele de fond și de apel au stabilit corect atât împrejurările faptice concrete cât și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care recursul declarat nu este fondat și în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
Conform art. 192 alin. (2) din același cod.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3759/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3749/2005. Penal → |
|---|
