ICCJ. Decizia nr. 3760/2005. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 101 din 28 ianuarie 2005, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 516/2004, a fost condamnat inculpatul S.C. la 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă de omor, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 174 - art. 175 lit. c) și art. 176 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 alin. (2) C. pen. S-a făcut în cauză aplicațiunea art. 71 și art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus prevenția de la 20 septembrie 2003.
în baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea toporului corp delict.
A fost obligat inculpatul la despăgubiri către partea civilă C.A.S. a municipiului București și s-a luat act că părțile vătămate S.F. și S.G.B., precum și Spitalul Clinic Caritas București nu s-au constituit părți civile.
Apelul declarat de inculpat împotriva sentinței prin care susținea nelegalitatea și netemeinicia acesteia sub aspectul încadrării juridice a faptei și pedepsei aplicate a fost respins, ca nefondat, prin decizia nr. 210 din 24 martie 2005 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. 781/2005.
în considerentele deciziei s-a motivat că fapta comisă de inculpat așa cum a fost reținută prin sentința de condamnare, a fost pe deplin dovedită prin probele administrate, a primit o corectă încadrare juridică, iar la aplicarea pedepsei orientată sub minimul special prevăzut de lege s-au avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), inclusiv afecțiunea psihică de care acesta suferă "tulburare de personalitate de tip impulsiv, decompensare depresivă situațională, cu păstrarea discernământului.
împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs inculpatul. în fața instanței acesta a susținut că fapta nu poate fi calificată tentativă de omor deoarece el nu a urmărit suprimarea victimelor, iar pe de altă parte pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare.
Criticile sunt neîntemeiate, iar recursul se va respinge, ca nefondat, pentru considerentele ce urmează.
Atât hotărârea instanței de fond cât și decizia instanței de apel au reținut corect situația de fapt cu privire la care au fost sesizate în concordanță cu probele administrate și anume că la data de 20 septembrie 2003, inculpatul, pe fondul unei stări de iritabilitate, a aplicat cu un topor lovituri fiicei sale S.G.B., soției sale S.F. și soacrei sale C.R. producându-le leziunile descrise în actele medico-legale. Sub aspectul laturii obiective s-a reținut corect intenția de a suprima viața celor 3 victime din moment ce acesta a acționat cu un topor (instrument apt a produce moartea, zonele anatomice vizate și consecințele produse). Susținerea inculpatului că nu a dorit moartea celor trei persoane vătămate fiind irelevantă sub aspectul existenței laturii subiective a infracțiunii reținută în mod corect în sarcina sa.
Cât privește pedeapsa, instanțele au făcut o justă individualizare, au avut în vedere relațiile de familie dintre inculpat și victime, tulburarea psihică de care acesta suferă fără însă a-i afecta discernământul, faptul că este infractor primar, a recunoscut și regretat fapta comisă. Odată cu respingerea recursului s-a dedus din pedeapsă durata arestării și a fost obligat inculpatul la cheltuieli judiciare, din care onorariul pentru avocat din oficiu se va suporta din fondurile Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3771/2005. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3759/2005. Penal → |
|---|
